MOLDOVENII.MD

Soarta grea a naturii insulelor Mascarene

Insulele Mascarene sunt situate la est de insula Madagascar în Oceanul Indian. Insule cele mai mari sunt Mauritius, Reunion şi Rodrigues. Izolarea de lungă durată a insulelor de continente a format aici flora şi fauna foarte neobişnuite. Datorită lipsei de animale de pradă mari pe insulă au apărut specii de pasări nezburătoare. Este vestit printr-o faimă tristă a sa, porumbelul nezburător - dodo. Fiecare din insulele mari Mascarene au fost populate câte o specie de această pasăre.

Porumbel  nezburător - Dodo. Foto Wikipedia

Odată cu deschiderea acestor ţinuturi de către navigatori, au fost descoperite  insule întregi, populate de Dodo. Creierul lui Dodo nu era prea dezvoltat, şi păsările priveau cu curiozitate străinii ciudaţi cu două picioare , coborând de pe nave. Marinarii au omorât mii de păsări, au ticsit cu ele închisoarele şi le-au topit pentru ulei pentru lămpi. Şobolanii, monguşii, macacii-crabeater, importaţi pe insule, ruinau cuiburile Dodo. Exterminarea acestor păsări inofensive s-a petrecut atât de repede, încât zoologii nu au reuşit să păstreze nici un exemplar împăiat. Deşi această pasăre ar putea fi utilă pentru reproducere, deoarece ajungea până la 16 kg de greutate şi ar putea fi un animal domestic valoros. Dar, aşa cum s-a petrecut cu Vaca lui Steller,am fost nevoiţi să-i plângem pe Dodo, cînd aceştea au dispărut  fără urme.

Aceeaşi soartă a avut-o papagalul negru nezburător, broasca testoasă gigantică din Mauritius. Pe lângă faptul că Mauritius este una din insulele cele mai populate din lume, omul a adus cu el o mulţime de specii străine, dintre care cele mai periculoase au devenit maimuţele. Guava chineză şi zmeura sălbatică au început  să oprime flora locală. Pe Mauritius s-au păstrat câţiva copaci vechi de tambaloke care depindeau  în întregime de Dodo. Oamenii de ştiinţă din întreaga lume au încercat, fără succes, să germineze seminţele acestui copac. Se crede, că după  fructele de arbori, consumate de Dodo, rămâneau seminţe, care sub acţiunea sucului gastric, deveneau moale si germinau. Astfel, distrugerea unei specii a provocat dispariţia altora. Bazat pe această istorie, Gerald Darell a scris romanul, faimosul "Bird-Mockingbird", şi a făcut, de asemenea, din Dodo un simbol al Trustul de reproducţie  a animalelor sălbatice din Jersey.

Broasca ţestoasă gigantică. Foto Wikipedia

Pe insulele Rodrigues şi Réunion, au fost aproape complet distruse păduri şi a dispărut fauna rară, cum ar fi specii de păsări pustnice rodricensi şi vânturel reunion.  Un succes al zoologilor  a fost salvarea Pteropus rodricensis din insula Rodrigues, unde colonia acestor specii este în scădere rapidă. Acum, aceste animale traiesc mai mult în grădinile zoologice, decât în locurile lor de populaţie.

 
Pteropus rodricensis. Foto zeroextinction.org

Pe Mauritius, zoologii au reuşit să salveze mai multe specii de animale graţie vulcanului, care s-a calmat recent. Mai întâi de toate, a fost organizat  Parcul Naţional Black River Ecartament, care, în ciuda zonei sale mici, a devenit un paradis pentru restul florei şi faunei rare. Acest loc a devenit un refugiu  pentru papagalii mauritius pe cale de dispariţie, vânturelul mauritius  şi porumbelul roz. Salvarea faunei mascarene, în multe privinţe, o datorăm celebrului naturalist Gerald Darrell, care a fost implicat activ în  prinderea, salvarea şi reproducerea animalelor rare. Fondul lui Darrell a făcut un efort titanic pentru a salva speciile şi a le reproduce pe insula Jersey.

Doar 10 exemplare de porumbei roz (Nesoenas mayeri) au rămas în sălbăticie, în anii 60 ai secolului XX. Datorită activităţii zoologilor englezi şi locali, care au depus multe eforturi pentru a salva specia, populaţia acum numără mai mult de 350 de specii. Porumbeii  încă suferă din cauza animalelor de pradă, care distrug cuiburile lor, precum şi din cauza lipsei de vegetaţie indigenă cu care numai şi se hrănesc.

Porumbelul roz. Foto Wikipedia

Nu mai puţin tragică este soarta vânturelului mauritius (Falco punctatus). La această specie şi femelele şi masculii sunt  pictaţi ca un mascul kestrel comun, în timp ce pe insulele vecine Seychelles şi femelele şi masculii au culoare proprie femelelor de kestrel comun.  În anii 70 ai secolului XX populaţia kestrel mauritius număra  numai 2 specii în sălbătăcie şi 2 în captivitate!!! Ruinarea cuiburilor de către macaci, şi acţiunea chimică de DDT a contribuit la scăderea populaţiei. Şi zoologii au reuşit aproape imposibilul -  au  restabilit specia de la dispariţie. Pentru o pereche de kestrel sălbatică a fost făcută o nişă în roci pentru cuib, unde nu au putut ajunge maimuţele. Ei au produs  trei generaţii şi încă două  a produs perechea  în captivitate. Mai târziu, zoologii luau oule pentru a le plasa într-un incubator, punând în schimb, oule fără fetuşi. Astăzi, populaţia kestrel mauritius numără  800 de specii. Acesta este un exemplu excelent de salvare a populaţiei, chiar şi în cele mai dificile situaţii.

Vânturelul mauritius. Fotografie

Lânga Mauritius este insula stâcoasă Runda Island mică, pe care locuiesc două specii de skinks, un fel de Gecko, şi un boa pământean, care nu se întâlnesc în altă parte a lumii. Caprinele şi iepurii importaţi au distrus complet vegetaţia de pe insulă. Încă un pic, şi această insulă ar putea împărtăşi soarta Insulei Paştelui, unde oamenii au pierit din cauza distrugerii pădurilor. Angajaţii Trustului Darrell au reprodus cu succes reptilele în captivitate, iar serviciile de protecţie a mediului din Noua Zeelandă au distrus capre şi iepuri. Acum, pe insulă din nou înverzeşte pădurea, şi specii rare de reptile pot în linişte vâna insecte la umbra copacilor.

Runda Island. Foto webspace.qmul.ac.uk

Soarta naturii insulelor Mascarene este complexă, lupta dintre specii importate şi indigene continuă şi astăzi şi oferă o mare lecţie de gândire pentru toţi oamenii. Pe de o parte - nu se poate efectua introducerea nechibzuită, pe de altă parte - întotdeauna puteţi salva o specie rară, dorinţă doar ar fi.

Sursa: Darell Gerald. lilieci de aur şi porumbei roz. M. Penguin Books, 2004; Darell Gerald. Aniversarea arcii. M. Penguin Books 2004