MOLDOVENII.MD

Soba încălzește, soba hrănește, soba lecuiește

În Rusia se spune din vechime se spune că soba încălzește, soba hrănește, soba lecuiește. Într-adevăr, dacă omul s-a îmbolnăvit, sau îl doare spatele – soba este primul ajutor. E suficient să dormi o noapte-două pe lejancă și toate bolile vor dispare. Lejanca era un fel de termofor mare, ce încălzea tot corpul, iar cărămida emana o căldură uscată uniformă. Cărămida se încălzea în prealabil în sobă, apoi se învelea într-o stofă și se aplica pe locul afectat.

Ce maladii puteau aduce omul pe cuptor? Desigur, în primul rînd, diferite răceli, precum și dureri reumatice în articulații și spate. Dacă pentru tratamentul reumatismului și radiculitei era nevoie de o perioadă îndelungată, atunci, răcelile se tratează în cîteva zile. În cazuri ușoare, pacientului i se dădea să bea infuzie din zmeură uscată cu miere) și era trimis pe cuptor, cu indicația să stea cu tălpile lipite de cărămidă. A doua zi, nu era nici urmă de răceală.

Răceala și radiculita eraг tratate pe cuptor cu ajutorul unor ulciorașe din lut.

După o baie fierbinte, pacientul era pus pe cuptor pe burtă. Apoi se tăiau cîțiva cartofi în jumătate și în fiecare parte erau înfipte cîte trei chibrituri. Acestea erau aprinse, iar bucata de cartof era pusă pe locul afectat. Deasupra cartofului era pus un vas care scotea aerul.

Așa erau puse toate celelalte ulciorașe. Peste cîteva minute, acestea se scoteau, cartofi se înlăturau, iar pacientului i se dădea infuzie de zmeură, se acoperea cu o plapumă și se lăsa să doarmă pînă dimineața. În alte locuri, înainte de a urca pe cuptor, pacientul făcea o baie din apă din zăpadă. În cuptor, în vase mari ce fontă se topea zăpada. Totodată, se încălzeau și cîteva pietre.

Apa de zăpadă era turnată într-un butoi mare, pus lîngă cuptor, apoi în acest butoi era aruncată piatra încălzită la foc. Cînd apa se încălzea, pacientul se scufunda în butoi și ședea acolo pînă cînd nu transpira. După asta, el se ștergea, bea ceaiul și se culca pe lejanca caldă.

Bolile cronice erau tratate cu „băi de cuptor”. Cuptorul tradițional rusesc era lat și înalt – un om de talie înaltă putea ședea în ea liber. Din cuptorul încins era scoasă cenușa, podeaua cuptorului era măturat bine și se arunca o mînă de făină. Dacă făina nu se aprindea, înseamnă că căldura a trecut și cuptorul e bun pentru a face baie. Pe podeaua cuptorului erau puse scînduri speciale din tei, arin și plop. Apoi se punea o cadă din lemn cu apă fierbinte și se făcea baie.

Efectul curativ de la încălzirea la sobă era legat în mare parte de materialele din care era clădită tradițional. Cărămizile pentru sobă și cuptor erau făcute din lut ars- un foarte bun conductor de căldură infraroșie. Căldura emanată de cărămizile încălzite corespunde cele emanate de corpul uman, de aceea organismul nostru percepe căldura sobei drept căldura „noastră”. Căldura uniformă de la sobă încălzește tot corpul, contribuind la creșterea și asanarea celulelor vii.

Cuptorul rusesc era o adevărată sursă de forță, inima oricărei case. Nu în zadar și în folclorul rusesc aceasta avea un loc aparte – potrivit legendelor rusești, voinicul IIia Murimeț a stat 33 de ani pe cuptor, acumulînd forțe pentru luptele lui legendare.

Tratamentul la gura sobei

Potrivit unei vechi legende, focul din sobă contribuie la cicatrizarea rănilor. De exemplu, dacă omul și-a tăiat degetul, iar sîngele curge încontinuu. Dacă în acest moment în casă este încălzită soba, atunci se punea o bucată de stofă însîngerată la o anumită distanță de foc, undeva deasupra, ca să nu fie prea fierbinte, dar în același timp să se simtă căldura. Se considera că atunci cînd se va usca stofa, atunci și rana se va cicatriza.

Tratamentul cu cenusă

Tratamentul cu cenușă, de asemenea, era aplicat pe larg în Rusia, deoarece se afla la îndemîna oricui. Cu cenușă se recomanda tratarea contuziilor.

Tratamentul cu lut ars în cuptor

Nu doar cărbunele și cenușa, dar și lutul ars dintre cărămizi se aplica în practica medicinală populară. Acest lut era fărîmițat în praf, se turna într-un urcior de lut se acoperea și se păstra. Înainte de întrebuințare se infuza cu apă clocotită și se bea în cazul febrei. În cazul erupțiilor cutanate la bebeluși, se presăra cu lut ars și afecțiunea dispărea.