Transportul ecologic curat din secolul XXI

Ni se propune să schimbăm vehiculele greoaie care poluează aerul pe mijloace de transport personale, sprintene şi economice. Bicicleta, genială după simplitate, eficienţă şi performanţa ecologică, este un mijloc de transport pentru o persoană. S-ar părea că nimic nu poate fi mai bun. Voi încerca să contest acest adevăr. 

Eroarea lui Clive Sinclair

Ideea de a reinventa roata a venit în mintea fondatorul companiei Sinclair Research, britanicul Clive Sinclair, care a creat un computer personal ZX Spectrum, super-popular. In anii 70 ai secolului trecut, el a început să lucreze la proiectul de triciclu electric – o bicicletă electrică hibrid + un scuter electric, care ar trebui să fie o alternativă la maşinile obişnuite. Sinclair, a fost atît de preocupat de această idee şi a fost atît de sigur de succes, că a investit în realizarea ei o sumă fantastică de 12 milioane euro - un profit anual al companiei Sinclair Research. Pentru a finisa şasiul triciclului au fost atraşi profesioniştii de la compania Lotus, constructorul britanic al maşinilor de sport. Contractul privind fabricarea motorului pentru invenţie Sinclair a încheiat cu compania italiană Polymotor, specializată în motoare pentru maşinile de spălat (din care cauză au apărut zvonuri că pe triciclu lui Sinclair a fost instalat motorul de la maşină de spălat).Pentru asamblarea invenţiei au fost folosite capacităţile uzinei Hoover, care a produs aspiratoare cu aceleaşi nume. Pe 10 ianuarie 1985, după ce a fost trezit interesul public cu ajutorul unei campanii de publicitate puternică, triciclul lui Sinclair a apărut în vînzare. Modelul, numit Sinclair C5, avea un corp din plastic turnat, cu un carenaj mare şi un scaun aspru în formă de cancioc. Volanul triciclului, cu un buton pentru pornirea motorului electric, se află într-un loc necunoscut - sub genunchii pilotului, acest detaliu nu a provocat neplăceri speciale. Motorul de 250 W nu avea control de schimbare lină a treptelor de viteză pentru a tempera zelul triciclului, care putea accelera pînă la 24 km / h, acesta trebuia să fie dezactivat periodic. Bateria de plumb-acid de o greutate de 15 kg (maşina însăşi cîntăreşte 30 kg) asigura o distanţa parcursă pînă la 30 km şi atunci cînd rezerva de energie se termina, pilotul trecea la tracţiunea musculară, învîrtind pedalele ca şi la o bicicletă convenţională. Triciclul putea fi comandat direct acasă sau cumpărat într-un supermarket obişnuit. Primul lot de tricicluri a fost vîndut în cîteva zile, dar apoi vînzările au început să scadă. Sinclair a ales un moment nepotrivit pentru a intra pe piaţă, cu cîteva luni înainte de începerea sezonului. Cei care au cumpărat triciclul, au fost nevoiţi să aştepte sosirea primăverii, alţii au decis să amîne achiziţia. În presă a apărut un val de comentarii negative: Sinclair C5 a fost evaluat nepotrivit pentru condiţiile meteorologice britanice şi periculos pentru călătorii de pe magistralele auto, despre acest lucru au vorbit nu numai jurnaliştii, dar de asemenea, experţii, de exemplu, starul din "Formula 1", Stirling Moss. În jumătate de an au fost vîndute 12.000 de tricicluri, de 5 ori mai puţin decît era planificat. Clive Sinclair, a fost nevoit să recunoască proiectul nereuşit şi să oprească producerea scuterului C5. Stocul excedentar a fost vîndut la preţuri joase, de acest lucru s-au folosit antreprenorii ingenioşi – ei au cumpărat tricicluri şi apoi le-au revîndut proprietarilor navelor petroliere şi navelor comerciale ca mijloc de deplasare pe punte.

Hopa-mitică din America

Un succes mult mai mare în domeniul de aplicare a mijloacelor de transport personale în masă, l- a obţinut Dean Kamen. În vara anului 1999, el a fondat o companie care a creat un scuter electric cu două roţi, cu un sistem de stabilizare dinamică. Roţile sale sunt plasate pe o axă, astfel structurii i-a fost oferită compactitatea şi manevrabilitatea de neegalat. Iar, pentru stabilitate, scuterul a fost dotat cu cinci giroscoape - semnalul lor, cu o frecvenţă de 100 de ori pe secundă, se procesează cu calculator, care la rîndul său, dă comandă motoarelor electrice, care sprijină aparatul într-o poziţie verticală. Pentru a începe mişcarea, pilotul ar trebui doar să se aplece înainte sau înapoi. Dean Kamen, a numit invenţia Segway de la cuvîntul italian „segue”, care înseamnă o schimbare lină a vitezei. Pentru fabricarea Segway a fost construită o uzină în Bedford (Statele Unite ale Americii, New Hampshire). Pentru prima dată, maşina a fost demonstrată publicului în decembrie 2001 şi în martie 2002, primele trei modele din serie au fost vîndute la o licitaţie de binefacere, la un preţ de 100- 160 de mii $, de 20 ori mai scump decît costul lor de piaţă. Scuterul neobişnuit a devenit popular printre celebrităţi, acest fapt, de asemenea, a stimulat cererea în rîndul mic-burghez. Pe parcursul primului an, compania lui Dean Kamen, a vîndut aproximativ 6.000 de scutere şi la ziua de azi volumul vînzărilor a depăşit cincizeci de mii de exemplare. Acestea sunt cumpărate nu numai de proprietarii privaţi, aproximativ 40% din comenzi vin din partea diferitor companii, inclusiv şi din partea ... poliţiei! Scuterul este folosit de gardienii legii în unele ţări, la patrularea parcurilor, aeroporturilor şi stadioanelor. Construcţia invenţiei întotdeauna se îmbunătăţeşte, dobîndind noi modificări: în afară de scuterul poliţist există şi alte modele pentru conducere pe drumurile proaste şi pentru a juca golf (cu o consolidare pentru transportarea croselor). După incidentul cu George W. Bush, care a căzut din Segway după descărcarea bateriei, a fost efectuată o revizuire a tuturor scuterelor produse: a fost actualizată perforarea computerului. Acum, la descărcarea critică a bateriei, maşina produce un semnal de avertizare şi reduce viteza pînă la taxarea scuterului. O rezervă a bateriei litiu-ion este suficientă pentru a merge 25- 40 km (în funcţie de condiţiile de conducere). Pentru a recupera taxa, Segway trebuie să fie conectat la o priză obişnuită de uz casnic pentru 8-10 ore. Viteza maximă a scuterului nu depăşeşte 20 km / h, iar recent au apărut şi chei radio speciale care limitează viteza - pentru conducătorii începători.

Răspunsul japonez

Privind la răspîndirea Segway, japonezii şi-au muşcat degetele: cum rămâne că americanii au depăşit naţiunea lor high-tech,! Dar, a face ceva similar cu opera lui Dean Kamen, numai mai bine, a fost imposibil. Şi japonezii au apucat pe o altă cale. Compania Toyota, de exemplu, a dezvoltat un scaun electric, pe care pilotul controlează cu ajutorul unui joystick. Începînd cu un model conceptual cu patru roţi, i-Unitatea, a prezentat în 2005, trei ani mai tîrziu, Toyota a lansat un scaun perfect cu trei roţi, i-Swing, iar mai tîrziu a lansat următoarea modificare, i-Real. O caracteristică importantă a i-Real - capacitatea de a modifica ampatamentul în timp real. La conducerea cu viteză redusă, roata din spate este la maxim apropiată de roţile din faţă, dar după o presiune pe gaz, distanţa între axe creşte, furnizînd scaunului o mai mare stabilitate. Această maşină dezvoltă o viteză pînă la 30 km / h - o limită de neatins pentru Segway. Numai, spre deosebire de scuterul american, scaunul Toyota nu este în vînzare liberă.

Honda, de asemenea, a decis să nu stea deoparte şi a dezvoltat U3-X. Acest "scaun" electrificat este dotat cu un giroscop ca şi Segway, de asemenea, răspunde la o înclinare a pasagerului. Totodată, roata originală, cu elemente rotative transversale (sistemul Honda Omni de tracţiune), permite să mergem în orice direcţie - înainte, înapoi, lateral, pe diagonală - şi chiar şi să se răsucească în jurul axei. Greutatea dispozitivului este doar 10 kg, inclusiv bateria litiu-ion, care durează pentru o oră de mişcare. Această tehnologie are un potenţial mare, dar arată nefinisat. Judecînd după video demonstrativ, „scaunul” Honda cu o viteză redusă, nu poate fi comparat cu Segway: cu el puteţi merge doar prin birou. Dar, cînd japonezii vor finaliza modelul (şi acest lucru se va întîmpla foarte curînd), am putea nimeri în preajma unei revoluţii tehnologice.

Autor: Ocsana Sokolova

Sursa: facepla.net