Unde au dispărut buneii?
Noi am pierdut multe. În lista pierderilor sînt cele mai neașteptate lucruri. Au dispărut buneii.
Bunelul nu este doar soțul bunicii. Este un om bun cu ochi deștepți, cu barbă sură și mîini truditoare. În perioada firavă a vieții cînd începeți să cunoașteți lumea, bunelul trebuie să vă așeze pe genunchi și să vă povestească despre stelele îndepărtate și despre marii eroi. Acești bunei au dispărut nu știu unde. Iar bunicile au rămas. Ele chiar se simt stăpîne ale situației. Nu are cine striga la ele. Nu are cine le pune la punct. Bunicile ne încheie bumbii și ne hrănesc cu terci de griș. Dar poate oare ieși din om ceva bun, dacă în copilărie nimeni nu i-a povestit despre stele și oameni mari.
Buneii miroase a tutun și soare. O numește pe bunica „mamă”, iar pe mama – „fiică”. Însă adevărata prietenie a lui e cu nepotul. Ei sînt inițiai într-o taină. Lumea pentru ei este la fel de proaspătă și enigmatică.
De aceea, la masă, ei își fac din ochi unul altuia și rîd cu ochii. Acuș se vor scula și vor merge împreună. Poate la pescuit, sau poate să repare bicicleta. Nepotului îi este interesant să trăiască, iar bunelul nu se teme să moară,
Noi nu am avut demult nici războaie, nici epidemii. Nimeni nu a ucis buneii, dar ei au dispărut undeva. Și-au lăsat bunicile și au plecat la altele. Și-au irosit viața fără rost și nu au ajuns să-și vadă nepoții. Nu și-au întemeiat familii și au rămas fără copii.
Pe scurt, totul s-a clătinat și s-a mișcat din temelii. De aceea în lume sînt atît de mulți copii capricioși și nervoși. Și mulți bărbați bătrîni, de care nimeni nu are nevoie, care beau de tristețe și nu numesc pe nimeni „nepoțelule”.
Protoiereul Andrei Tkaciov.
40