Viaţa în oraşe ne scoate din minţi

Viaţa în oraşe ne scoate din minţi

Deja 50% din populaţia lumii trăieşte în oraşe, şi până în 2050, în "jungla de beton" se vor stabili definitiv 70% din locuitorii planetei noastre. Oraşele oferă lui Homo sapiens multe beneficii: o mai bună îngrijire a sănătăţii, educaţie, "bunăstare" financiară. Viaţa în oraşe este mai eficientă din punct de vedere energetic. Însă totul în această lume are avantaje şi dezavantaje, întotdeauna trebuie să sacrificăm ceva. Viaţa în oraşe nu este o excepţie. Locuitorii din zonele urbane suferă mai mult din cauza anumitor tipuri de maladii (obezitate, boli respiratorii), inclusiv sănătatea mintală.

Studiile unor savanţi sugerează că locuitorii din mediul urban, spre deosebire de mediul rural, sunt expuşi unui risc de tulburări mintale mai mare cu 21%, iar agravării stării de spirit - cu 39%. Totodată, schizofrenia printre cei născuţi şi crescuţi în sat, şi care apoi s-au mutat la oraş, este de 2 ori mai răspândită, decât la oameni, care şi-au petrecut copilăria în oraş.

Jens Pruessner, un cercetător canadian de la Universitatea McGill, cu un grup de colegi a stabilit două domenii ale creierului specifice, care sunt implicate în procese de dezvoltare a stresului asociat de viaţa în oraş.

Ca urmare a trei experimente cu folosirea tomografiei prin rezonanţă magnetică a creierului, cercetătorii au demonstrat ca copilăria şi viaţa la oraş au un efect definit asupra activităţii stresante a creierului. În plus, nivelul ridicat de această activitate stresantă poate persista şi după ce omul a părăsit oraşul.

În calitate de „cobai” oamenii de ştiinţă canadieni au selectat 32 de voluntari, printre care au fost incluşi locuitorii din zonele rurale şi din oraşe cu o populaţie mai mare de 100.000.

În timpul experimentului unui grup, format din locuitorii din mediul rural şi urban au fost puse probleme de aritmetică, totodată experimentatorul a criticat capacităţile lor în matematică (s-a ajuns la ameninţări de exmatriculare de la experiment, din cauza "prostiei incredibile").

În timpul acestei "executări" tomograful cu rezonanţa magnetică imparţial a fixat activitatea în două regiuni ale creierului: cortexul cingular şi amigdala. Cea mai mare activitate în aceste zone ale creierului a fost observată la locuitorii din mediul urban. Cu cât mai mare a fost oraşul, cu atât mai înaltă a fost observată afecţiunea de stres.

În principiu, rezultatele acestor studii nu au demonstrat ceva uimitor.

Dezvoltarea şi existenţa lui Homo sapiens a avut loc în mijlocul naturii. Homo sapiens s-a stabilit în jungla de beton doar ieri. Aer proaspăt curat, umplut cu arome de flori şi ierburi, peisaje verzi, feerice pentru ochi, cântecul liniştitor de păsări şi, brusc, totul dintr-o dată devine gri, umplut cu o cacofonie de sunete, gaze toxice şi o mulţime de oameni. Specia noastră nu a putut într-o astfel de perioadă scurtă de timp să se adapteze la noul mediu. Ca urmare, în oraş, în acest mediu străin, omul trăieşte într-o stare de stres permanent. Stresul conduce la apariţia unor adaptări necesare pentru supravieţuirea în noul habitat, dar înainte ca aceste adaptări să apară, va trece o lungă perioadă de timp. Interesant cum va fi Homo Urbanicus după sute de mii de ani?

Cât priveşte mulţimi ...

Numărul de comunităţi al oamenilor primitivi nu depăşea 230 de oameni. Omul nu poate menţine relaţii sociale semnificative într-o cantitate excesivă. Creierul uman pur şi simplu nu se poate ocupa întotdeauna de o astfel de cantitate enormă de informaţii, este o risipă nejustificată a energiei într-o lume plină de pericole. În lumea contemporană "poluarea informaţională" poate cauza maladii mintale.

Doriţi să scăpaţi de un stres tehnogen - companionul constant al megapolisurilor? Gândiţi-vă, poate veţi construi o casă la ţară şi veţi petrece acolo, cel puţin, două zile libere pe săptămână?

Sursa: priroda.su