MOLDOVENII.MD

Viitorul hidrogenului în Balcani: trei zile la București (+Video)

În weekendul trecut, împreună cu un prieten, am petrecut trei zile pline la București. Motivul a fost unul neobișnuit: descoperirea automobilelor pe bază de hidrogen și a oamenilor care deja astăzi conturează revoluția transportului de mâine. Am discutat cu ingineri și operatori de parcuri, am explorat „miezul” mașinilor, am intrat în detaliile infrastructurii — de la stocarea gazului până la protocoalele de siguranță. Automobilele cu hidrogen sunt deja aici, aproape. Dar, atât în România, cât și în Moldova, nu există încă infrastructura necesară pentru utilizarea lor deplină: stațiile de alimentare sunt doar în planuri. Această călătorie a fost pentru noi o adevărată expediție în viitor — cu scopul de a înțelege cum și când putem aduce acel viitor mai aproape.

Omul care construiește un pod spre mâine

Prietenul meu, antreprenorul Nicolae Malachi, de cinci ani adună sistematic informații, se consultă, studiază tehnologiile și își conturează modelul de afaceri. Ideea lui este simplă și îndrăzneață: crearea unei rețele de stații de alimentare cu hidrogen în România și Moldova. Astfel de proiecte cer nu doar cunoștințe inginerești, ci și o bază juridică solidă, experimente pilot, proiectare, atragerea de investiții și instruirea personalului. Totul începe cu ceva mic — credința și perseverența personală.

Electricitate și hidrogen: două căi ale aceleiași evoluții

Astăzi, omenirea se află la o răscruce. Automobilele electrice, alimentate cu baterii, cuceresc rapid orașele. Ele folosesc „energia primară” — solară, eoliană, geotermală — stocată direct în baterii. Pare ideal: pierderi minime de energie de la priză până la roți.

Hidrogenul urmează un alt drum. Da, la obținerea lui prin electroliza apei se pierde o parte din energie. Însă hidrogenul are un avantaj unic: poate stoca volume mari de energie „verde” pe termen lung și în mod mobil, transportând-o peste timp și spațiu. Din surplusul fermelor solare și eoliene se poate produce hidrogen, care apoi este stocat și folosit în transport sau energie exact atunci când este nevoie. Iar produsul final al celulei de combustie este doar apa (de obicei sub formă de vapori).

Cum se extrag metalele „critice” și pământurile rare pentru era electromobilității

Prețul ecologic al bateriilor și magneților stă în extracția metalelor „critice” și a pământurilor rare, indispensabile pentru acumulatoare și numeroase motoare electrice. Este vorba despre litiu, nichel, cobalt, mangan — pentru baterii — și despre neodim, prazeodim, disprosiu etc. — pentru magneții permanenți din motoarele electrice.

Litiu.

Există două căi principale:

1. Saramuri saline (Atacama și altele): saramura extrasă din adâncuri este adusă la suprafață în bazine de evaporare — adevărate „câmpuri” acoperite cu folii și membrane. Timp de luni sau ani, apa se evaporă, iar concentrația de litiu crește; apoi urmează etape chimice (carbonat, hidroxid de litiu). Costul ecologic — consum uriaș de apă în ecosisteme aride, modificarea balanței saline, degradarea solului și salinizarea terenurilor învecinate.

2. Rocă dură (spodumen): cariere deschise, concasare, îmbogățire, ardere și levigare acidă (adesea cu acid sulfuric), urmate de extracție și neutralizare. Rezultatul — halde de steril, iazuri de decantare cu soluții acide și riscuri pe termen lung pentru sol și apele subterane.

Nichel și cobalt.

Pentru nichel (în special din minereuri lateritice) este utilizată tehnologia HPAL — levigare la presiune și temperatură înalte în mediu acid. Aceasta produce concentrate de calitate, dar lasă în urmă volume mari de reziduuri acide. Cobaltul apare adesea împreună cu nichelul sau cuprul; o parte din producția mondială provine din regiuni cu ecosisteme fragile și tensiuni sociale. Riscurile ecologice majore: drenaj acid, poluarea apelor, distrugerea solului și pierderea biodiversității.

Elemente rare (REE).

Minereuri precum monazitul și bastnäsitele conțin adesea toriu și uraniu. Tehnologia: exploatare la suprafață, măcinare, flotare/îmbogățire, apoi levigare acidă în mai multe etape și extracție lichid-lichid cu zeci de cascade. Reziduurile sunt stocate sub membrane în iazuri de decantare: materiale chimic active ce rămân acolo ani la rând. Infiltrații, praf și eroziune eoliană devin surse cronice de poluare. Chiar și după reconstrucție ecologică, funcțiile ecosistemelor sunt greu de restabilit — uneori e nevoie de decenii, alteori pierderile sunt ireversibile.

Concluzie: electromobilele curăță aerul urban, dar „în spatele scenei” rămân minereuri, acizi, iazuri de decantare și apă — resurse și riscuri distribuite la nivel global.

Marele avantaj al hidrogenului: viteza de alimentare și dinamica operațională

Un alt factor-cheie este timpul. Chiar și cele mai rapide încărcări DC ale bateriilor durează 20–40 de minute pentru ~80% (iar acasă — o noapte întreagă). Pentru șoferii privați poate fi acceptabil, dar pentru taxiuri urbane, camioane și autobuze înseamnă timp pierdut.

Automobilele și autobuzele pe hidrogen se alimentează la fel de repede ca cele pe benzină/diesel: 3–5 minute și rezervorul este plin. Pentru transportul public, logistică sau camioane de cursă lungă, această diferență devine un avantaj economic și operațional major.

Unde hidrogenul funcționează deja: exemple de succes

Europa Occidentală — Germania, Italia, Olanda, Marea Britanie și Polonia au autobuze pe hidrogen în circulație regulată. Modele ca Solaris Urbino Hydrogen și Wrightbus Hydroliner nu mai sunt rarități.

Marea Britanie și Scandinavia — Londra și Aberdeen au testat autobuze cu două etaje; Norvegia și Danemarca aplică hidrogenul și în transportul maritim și greu.

Coreea de Sud și Japonia — aglomerarea Seulului și orașe precum Ulsan arată ce înseamnă „orașe pe hidrogen”. Japonia are de ani buni o rețea de stații H₂ și folosește hidrogen și în celule staționare.

China — lider mondial în infrastructura H₂, cu sute de stații și aplicări comerciale pentru autobuze și camioane.

Feroviar și porturi — trenuri pe hidrogen în Europa și utilaje portuare (tractoare, macarale, stivuitoare).

Logistică de depozit — mii de stivuitoare pe hidrogen în hale industriale: alimentare rapidă și performanță constantă.

Dincolo de transport: unde mai este nevoie de hidrogen

Oțel și industrie grea (reducerea minereului de fier fără cocs).

Chimie („hidrogen verde” pentru amoniac și metanol).

Energie (stocare sezonieră, echilibrare a rețelelor, rezerve pentru spitale și centre de date).

De ce hidrogenul e o soluție strategică, nu locală

Electromobilele rezolvă problema aerului urban. Dar lanțul global al bateriilor aduce costuri planetare. Hidrogenul însă construiește o arhitectură energetică strategică: leagă energiile regenerabile de consumatori, transferă surplusuri sezoniere și oferă „combustibil” rapid pentru regimuri grele.

Foia de parcurs pentru România și Moldova

1. Cadru legal și standarde.

2. Coridoare pilot (București–Ploiești–Brașov; Constanța–porturi; Cluj–Oradea; Chișinău–Leușeni–Iași).

3. Cerere garantată (autobuze, logistică, taxiuri).

4. Producție de H₂ verde (electrolizoare lângă parcuri eoliene/solare).

5. Finanțare (fonduri UE, BERD, BEI, PPP).

6. Resurse umane și training.

7. Digitalizare și siguranță (SCADA, senzori, protocoale de urgență).

Mari jucători pe care ne putem baza

Toyota, Hyundai, Honda, BMW, Alstom, Solaris, Wrightbus, Nikola (transport), Ballard, Plug Power, Bosch (celule), Air Liquide, Linde, Shell, TotalEnergies (infrastructură). Experiența lor înseamnă standarde, siguranță și date reale.

Balcanii la start

România și Moldova se află la pragul unei transformări majore. Deocamdată lipsesc stațiile, programele și obișnuința. Dar există viziune și entuziaști — precum Nicolae Malachi — care transformă discuțiile în foi de parcurs și primele contracte.

Inspirați de viitor

Privind la automobilele cu hidrogen din București, sentimentul a fost dublu: pe de o parte — realitate, pe de alta — simbol al viitorului. Electricitatea și hidrogenul sunt două aripi ale aceleiași evoluții. Hidrogenul permite stocarea soarelui verii pentru a încălzi nopțile iernii și face energia curată rapidă, mobilă și gata pentru sarcini grele.

Privesc viitorul cu speranță. Și știu: dacă omul are un vis și perseverență, chiar și cea mai îndrăzneață tehnologie își găsește drumul — din laboratoare și planșe în orașe și sate. Iar într-o zi harta României și Moldovei va fi acoperită de puncte de stații cu hidrogen, asemenea unor constelații, pe drumurile cărora vor circula autobuze, camioane și automobile, lăsând în urmă doar o dâră de vapori de apă și certitudinea că am învățat să trăim în armonie cu Pământul.

Autor: Valeriu Catruc