Vom uni eforturile în combaterea eroziunii solului!

Mai mult de 35% din toate terenurile cu destinaţie agricolă din Moldova au soluri erodate de diferit grad. Acest lucru trebuie oprit.

În ţara noastră eroziunea solului este un proces continuu, asociat de topografie, climă, stratul acoperitor de sol şi alţi factori constitutivi. Din păcate, începînd cu 1987, şi în special după 1992 ( începutul procesului de privatizare a pămînturilor), toate lucrările privind crearea barierelor în calea eroziunii solului au fost încetate şi mai mult – au fost create cele mai favorabile condiţii pentru dezvoltarea acesteia.
Proprietarii funciari, care au primit anumite parcele de teren (uneori mai puţin de un hectar) pe pante abrupte diferite, nu se gîndeau deloc la măsuri de prevenire a eroziunii . Recolta din terenurile privatizate, precum şi profitul, care ar putea fi obţinut, iar măsurile de protecţie a mediului în condiţiile de sărăcie extremă, în zonele rurale, nu au fost cele mai importante aspectele pentru proprietarii terenurilor. Însă dovezile factologice, reflectînd creşterea suprafeţei solurilor degradate, pun pe gînduri nu numai cercetători: în viitor urmaşii noştri nu vor fi capabili să cultive produsele agricole pentru o aprovizionare alimentară normală. Ce poate fi mai rău decît o astfel de afirmaţie? Termenii cum ar fi „răspîndirea periculoasă a eroziunii solului”, „starea dramatică a stratului acoperitor de sol”, cu care operează specialiştii în calitate de argumente pentru a lua măsuri în vederea opririi eroziunii nu sunt pe înţelesul marii majorităţii de proprietari funciari, care nu conştientizează clar situaţia creată.

La 1 ianuarie 2008 eroziunea solului a ajuns la o asemenea amploare, că deja 36,6% din suprafaţa totală a terenurilor agricole au fost erodate în deferită măsură. Pierderile anuale ale economiei în urma degradării terenurilor sunt foarte semnificative. Guvernul Republicii Moldova într-o Hotărîre nr. 696 din 26 august 2011 "Cu privire la aprobarea Programului de menţinere şi sporire a fertilităţii solului pentru anii 2011-2020" a elaborat un plan de acţiuni privind minimalizarea proceselor de apariţie a eroziunii de suprafaţă şi celei liniare, consolidarea alunecărilor de teren şi rîpelor. În octombrie anul trecut, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare a organizat seminare agricole zonale privind stoparea degradării solului, sporirea fertilităţii, inclusiv reducerea la minimum a eroziunii, care au acoperit toate regiunile republicii. În cadrul întrevederilor a devenit clar faptul că mulţi fermieri din ţara noastră nu sunt indiferenţi la destinul solului. Reprezentanţii din Căuşeni, Cahul, Cimişlia, Consiliul raional din Drochia, Direcţia pentru agricultură din Leova şi alte localităţi au alcătuit o listă de priorităţi care ar trebui să fie efectuate pe terenurile agricole în 2012-2013.

Colaboratorii Institutului de Cercetări pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului „Nicolae Dimo”, care lucrează aproape pe entuziasm (salariul tinerilor specialişti, cu toate adaosurile, constituie 1365 lei), sunt gata să vină în ajutor pentru a rezolva problemele solului şi agrochimiei în agricultură. În laborator, măsurile antierozionale au fost dezvoltate pe recomandările menite să reducă la minimum procesele de eroziune a solului, în baza experienţei staţionare dobîndite în comuna Lebedenko din raionul Cahul. Experimental a fost demonstrat că o utilizare corectă a măsurilor de control împotriva eroziunii oferă un efect economic liderului fermei agricole, efectul ecologic constă în faptul că pierderea solului pe pante este redusă la minim, iar randamentul culturilor creşte cu 30-40%. Astfel de exemple pozitive ale cooperării între ştiinţă şi practică, din păcate, nu sunt peste tot.Poate ar trebui să se schimbe mentalitatea şi atitudinea faţă de pămîntul natal al cetăţenilor noştri?

Mass-media ar trebui să se alăture acestei campanii, deoarece fără o participare activă şi competentă a populaţiei, în primul rînd, rurale, la protejarea şi prevenirea degradării solului şi a apelor nici un guvern şi nici o autoritate nu poate rezolva în mod eficient aceste probleme. Elaborarea măsurilor pentru organizarea şi diseminarea pe scară largă a cunoştinţelor într-o formă accesibilă, populară privind utilizare ecologică raţională a resurselor funciare şi naturale, minimizarea proceselor de eroziune, ar trebui să fie finanţate integral de la bugetul de stat, indiferent de problemele întîmpinate în cadrul bugetului. În caz contrar, chiar şi cele mai bune intenţii şi decizii vor rămîne doar pe hîrtie.

Ecatherina Kuharuk, doctor în ştiinţe agricole, şef al Laboratorului de măsuri antierozionale în cadrul Institutului de Cercetări pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţie a Solului „Nicolae Dimo”.