MOLDOVENII.MD

A fost dovedită capacitatea remarcabil de stabilă a atmosferei spre autocurăţare

A fost dovedită capacitatea remarcabil de stabilă a atmosferei spre autocurăţare

Un grup internaţional de cercetători sub conducerea Departamentului Naţional pentru Oceanografie şi Atmosferă (NOAA), SUA,  a făcut un pas important spre înţelegerea capacităţii atmosferei de a se autocurăţa de substanţe contaminante şi de unele gaze în afară de dioxid de carbon. Această chestiune a provocat discuţii controversate timp de mulţi ani.

În unele studii au fost înaintate presupuneri că, astfel de posibilităţi ale atmosferei sunt instabile şi sensibile la schimbări ecologice, în timp ce alţi savanţi au afirmat contrariul. În studiul actual, oamenii de ştiinţă au reuşit să demonstreze stabilitatea relativă a capacităţii de atmosfă spre autocurăţare.
 În fotografie Aidan Colton demonstrează procesul de colectare a probelor de aer la staţia de observaţie în apropierea vulcanului Mauna Loa din Hawaii.

Publicată în revista Science, o nouă analiză arată că, nivelul mondial al radicalului hidroxil, critic pentru chimia atmosferei substanţei, din an în an, practic nu se schimbă. Nivelul de hidroxil, care ajută la purificarea atmosferei de mulţi poluanţi periculoşi şi de unele gaze cu efect de seră importante, cu excepţia dioxidului de carbon, anual creşte şi scade doar cu câteva procente, această cifră nu ajunge până la  25 la sută, după cum s-a menţionat mai devreme.
   
"Noile măsuri de hidroxil oferă cercetătorilor informaţii substanţiale cu privire la capacitatea atmosferei de a se oxida sau de a se autocurăţa, - explică Stefan Montzka, liderul echipei şi chemistul-cercetător al subdiviziunii NOAA, implicate în monitorizarea atmosferei  la nivel mondial. - Acum noi ştim că, capacitatea atmosferei de a scăpa de mulţi poluanţi, în general, este bine formată şi stabilă. Anume această capacitate fundamentală a atmosferei, noi nu am putut confirma mai devreme".

Un nou studiu oferă perspectiva de a obţine indicatori de poluare în viitor. Radicalul de hidroxil, compus dintr-un atom de oxigen şi un atom de hidrogen se formează şi se descompune în atmosferă atât de repede, că a fost extrem de dificil de a-l evalua la nivel global.

"În timpul zilei, durata vieţii lui hidroxil este aproximativ de o secundă, şi concentraţiile lui sunt foarte mici - spune Montzka. - După apariţia lui deodată apare şi o substanţă cu care acesta reacţionează".

Radicalul este un compus-cheie în chimia atmosferei. El participă la formarea şi descompunerea ozonului de pe suprafaţă şi a poluanţilor, care sunt dăunători pentru plămâni umane şi culture agricole. Acesta, de asemenea, reacţionează şi distruge gazul metan, esenţial pentru efect de seră, şi poluanţii aerului, inclusiv hidrocarburi, monoxid de carbon şi gaze de dioxid de sulf. Cu toate acestea, radicalul hidroxil nu poate elimina dioxidul de carbon, oxidul de azot şi CFC-free.

Pentru a determina variabilitatea nivelului mondial de hidroxil şi, prin urmare, capacitatea atmosferei de a se purifica, cercetătorii au decis să studieze substanţe chimice cu un ciclu de viaţă mai lung, care reacţionează cu hidroxil.

Fluctuaţiile nivelului de hidroxil joacă un rol important: acestea ar putea însemna că, capacitatea atmosferei spre autocurăţare este foarte sensibilă la schimbările antropogene sau naturale în ea.
La rezolvarea problemei a ajutat un document internaţional. În conformitate cu Protocolul de la Montreal - un acord internaţional privind retragerea din producere a substanţelor chimice, care distrug stratul stratosferic protector de ozon – producerea lui metil cloroform, practic,  a încetat la mijlocul anilor 90. Ca urmare, emisiile acestui gaz distrugător pentru stratul de ozon, au încetat brusc. A apărut o imagine mai clară a variabilităţii lui hidroxil.

Rezultatele obţinute fac posibilă efectuarea calculelor cu privire la atmosfera Pământului.

"Să presupunem că avem nevoie să aflăm, cu cât trebuie să reducem emisiile antropogene de metan pentru a reduce la jumătate influenţa sa asupra climei, - explică Montzska. - Pentru aceasta avem nevoie de informaţii despre hidroxil şi variabilitatea acestuia. Deoarece în baza rezultatelor noastre schimbările mari de radicali hidroxil sunt puţin probabile, cifrele calculate obţinute sunt destul de plauzibile".

Sursa