MOLDOVENII.MD

Acviferele Kenyei – noi descoperiri

În luna septembrie 2013, Franța, utilizând tehnologiile RADAR și satelitare și confirmând prin foraje, în colaborare cu guvernul kenyan și al ONU și cu finanțare din Japonia, au detectat mai multe acvifere în Kenya, care ar putea rezolva criza apei pe un termen destul de lung de acum înainte.

Figura 1. Localizarea acviferului (Imagine RADAR)

Descoperirea de noi acvifere în nordul Kenyei este o veste foarte bună pentru o regiune în care o mare parte a populației nu are acces sigur la apă potabilă și unde deficitul de resurse a afectat creșterea economică. Beneficiul descoperirii acviferelor crește și din perspectiva că, dintr-o populație de aproximativ 41 de milioane de locuitori, 17 milioane de kenyeni au acces suficient la apă potabilă și 28 de milioane sunt fără condiții sanitare adecvate, a declarat Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO). “Această bogăție recent descoperită de apă deschide o ușă spre un viitor mai prosper pentru oamenii din Turkana și națiunea kenyană ca întreg“, a explicat Judi Wakhungu, secretar Kenya pentru mediu, apă și resurse naturale, într-o declarație a sa către UNESCO. “Trebuie să lucrăm acum pentru a aprofunda cunoașterea și utilizarea acestor resurse în mod responsabil și să le protejăm pentru generațiile viitoare”, a mai adăugat acesta.

Figura 2. Mod tradițional de a colecta apa în Kenya

Descoperirea cea mai notabilă în acest studiu a fost acviferul Lotikipi în partea de nord-vest a marelui Rift African. Radar Technologies International, firma de explorare a resurselor naturale care a descoperit acviferele, a declarat că acestea conțin o rezervă minimă estimată a avea o valoare de 207 miliarde m3 de apă și cu o rată anuală de reîncărcare de 1,2 miliarde m3. În total, aproximativ 250 de miliarde m3 au fost descoperite, cu o rata de reîncărcare anuală de așteptat de 3,4 miliarde m3  însumând un volum  aproximativ egal cu 15% din cele 21 de miliarde m3 de apă disponibile în prezent în Kenya în fiecare an.
Descoperirile au fost posibile grație cooperării dintre Guvernul kenyan și UNESCO, cu sprijinul financiar al Japoniei. Potrivit UNESCO, este nevoie de studii suplimentare pentru a determina exact cât de multă apă este și calitatea acesteia. De asemenea, rămâne de văzut cât de ușor și costisitor va fi procesul extragerii apei. Celelalte trei acvifere încă trebuie să fie confirmate de foraj, a declarat UNESCO. Existența acestor acvifere se explică prin faptul că atunci când apa cade sub formă de ploaie sau zăpadă, mare parte din ea fie curge în râuri sau este folosită pentru a oferi umiditate plantelor și a culturilor. Ceea ce este lăsat să curgă în mod natural se prelinge în jos la straturile de roca, care stau sub solul semideșertic.
Precum un un burete uriaș, acviferul se va umple prin acumularea apelor subterane în spațiile dintre pietre și în micile spații interconectate între granulele individuale de rocă. Apele subterane nu rămân mult timp în acvifer, fiind împinse în sens invers gravitațional de presiunea apei de deasupra.

Gretchen Kalonji, asistent UNESCO pentru științe naturale, a declarat că descoperirea acestor acvifere “demonstrează în mod clar modul în care știința și tehnologia poate contribui la industrializarea și creșterea economică, precum și la rezolvarea problemelor reale ale societății, cum ar fi accesul la apă“. UNESCO a descris descoperirea ca un triumf științific și unul care se speră să se reproducă și în altă parte a regiunii secetoase a Africii, din ce în ce mai întinse. “Vom continua să sprijinim Africa pentru a debloca întregul potențial al bogăției sale de apă“, a mai declarat dna Kalonji.

Cercetările satelitare și RADAR au urmat celor din anul 2012 când, pe baza unei hărți detaliate a rezervoarelor de apă subterană ce se află sub o mare parte din Africa Saheliană și Sahariană, a crescut interesul pentru astfel de cercetări.
Un alt acvifer a fost descoperit și în Namibia – cea mai secetoasă țară africană sub – sahariană, unde, la fel ca în Turkana, mulți dintre locuitorii din regiune sunt pastori nomazi.

Figura 4. Efectele secetei din Kenya

Stratul acvifer Lotikipi se află la sud de Deșertul Turkana, în apropierea granițelor cu Uganda și Sudanul de Sud. Turkana este una dintre cele mai fierbinți, mai uscate și sărace regiuni ale Kenyei și deseori a fost lovită de o secete devastatoare.
Printre cele mai sărace zone din Kenya și cu o vulnerabilitate crescută la eroziune, regiunea susține o populație nomadă în primul rând. Mulți locuitori nu au acces regulat la apă potabilă și se bazează foarte mult pe ajutorul alimentar de la guvern sau organizațiile nonguvernamentale. Prin comparație, nucleul economic al țării este situat în apropiere de lacul Victoria și bazinul Athi, unde există aproximativ 60% din rezervele de apă. Populațiile rare de-a lungul coastei și din nord au fost istoric mai puțin importante pentru guvern. Cu toate acestea, descoperirea petrolului în Turkana, în 2012, ridică perspectiva posibile creșteri economice.

Disponibilitatea resurselor semnificative de apă poate determina acum Nairobi să se concentreze mai mult pe protejarea și dezvoltarea regiunii.
În plus față de furnizarea potențială de apă potabilă, vaste provizii subterane ar putea fi folosite ca o sursă de irigare pentru culturile agricole sau pentru șeptel. Malnutriția este o problemă din ce în ce mai prezentă printre locuitorii din Turkana, și un nou mod de furnizare a apei ar putea aplana conflictele pentru resursele limitate din regiune, unde mortalitatea la animalele crescute este în creștere.
Totuși, s-a calculat că acviferele pot oferi apă doar pentru o perioadă de 70 de ani, iar cererile inițiale de apă pentru activitatea economică planificată nu au luat în considerare constrângerile în timp și volumul de apă de rezervă ce trebuie lăsat neexploatat. În timp ce o disponibilitate crescută a apelor subterane ar putea sprijini creșterea economică locală, Nairobi trebuie să utilizeze resursele într-un mod controlat pentru a fi sustenabile. Kenya va lupta probabil pentru dezvoltarea infrastructurii fizice necesare pentru a utiliza eficient acviferele și se va orienta cu probabilitate mare și în direcția unor ajutoare externe în gestionarea apei. Mai mult, șeful organizației non-guvernamentale ”Prietenii din Lacul Turkana”, a declarat, de asemenea, că guvernul kenyan este nevoit de acum înainte să se angajeze mai mult în programele de ajutorare a comunităților locale și în alimentarea cu apă a așezărilor din regiunea Turkana într-un mod cât mai eficient.

În următoarea lună, se preconizează că se vor realiza două puțuri de testare. Prioritatea este de a furniza apă pentru oamenii din zonă, iar mai apoi utilizarea apei și pentru alte activități.