Alternative educaţionale. Pedagogiile alternative. Partea I

Foto: roxanaraducan.blogspot.com

Moto: ''Dati-mi un peste si voi mânca azi, învatati-ma sa pescuiesc si voi avea ce mânca o viata.''

Fiecare dintre noi a asistat în secolul XXI, mai mult ca oricând la o ''punere sub lupa'' a sistemului educational, determinat atât de noile schimbari ale societatii cât si de impregnarea valorilor aduse din vest în ceea ce priveste sistemul educational. Aceasta tendinta s-a concretizat în România prin introducerea alternativelor educationale, cele mai multe având la baza initiative private.

Privite la început cu reticenta, aceste initiative private au ajuns astazi a fi apreciate de cei mai multi dintre cei implicati în actul educational. Daca pâna mai ieri, societatea româneasca se ferea a aminti de alternativele educationale care existau în vest astazi observam o preferinta catre aceste sisteme-lucru deloc neglijab 14214v216o il pentru cei interesati a introduce reforma în învatamânt.

În comunicatul de presa al M.E.C si C.N.A.E din 31.03.2004 sunt precizate cele 5 forme de educatii alternative existente în România:

*Pedagogia Waldorf (1990)

*Pedagogia Montessori (1993)

*Pedagogia Freinet (1995)

*Alternativa Step by Step (1996)

*Planul Jena (1996)

Prof. Dr. Gheorghe Felea, coordonatorul lucrarii Alternative Educationale din România precizeaza ca educatia traditionala reprezinta elementul static, pe când educatia alternativa reprezinta elementul dinamic. Astfel în învatamântul traditional se pregateste elevul pentru viata, pe când în învatamântul alternativ scoala face parte din viata, cunostintele sunt descoperite de copil.

PEDAGOGIA WALDORF

Pedagogia Waldorf a fost creata la începutul secolului XX de catre Rudolf Steiner, la initiativa directorului fabricii de tigarete Waldorf Astoria, Emil Molt. Ea se bazeaza pe antropologia dezvoltata de Rudolf Steiner în cursurile de introducere tinute în toamna anului 1919, înainte de începerea primelor clase. În lume, acest sistem educativ are o larga raspândire. De la început, organizatorii si-au propus realizarea unei scoli la baza careia sa stea conceptii pedagogice noi, care au în vedere arta educarii, nu doar a omului pamântean, ci si a omului sufletesc si spiritual.

Aceasta educatie este orientata antropologic, tinând seama de necesitatile si capacitatile fiecarui individ. Continutul disciplinelor nu urmareste însusirea acestora, ci sa stimuleze interesul copilului pentru cunoastere. Dezvoltarea gândirii, simtirii, vointei copilului sunt obiectivele esentiale ale acestei alternative educationale.

Pedagogia Waldorf se bazeaza si functioneaza pe baza unui numar de 7 principii pedagogice. Principiul fundamental este abordarea integrala a fiintei umane conform cu specificul vârstei si având ca tel dezvoltarea personalitatii copilului. Principiul educatiei permanente se refera la faptul ca educatia începe odata cu nasterea fiintei umane si devine o dimensiune a existentei sale pe parcursul întregii vieti. Principiul organizarii ritmice a situatiei educationale-aceasta organizare ritmica este reflectata în pedagogia Waldorf prin planificarea pe ''epoci de studiu''. Crearea unui ambient adecvat obiectivelor este cel de-al patrulea principiu, în timp ce principiul asigurarii unui echilibru între teorie si practica are în vedere obiectivul pedagogiei Waldorf de a forma si dezvolta elevul nu doar din punct de vedere cognitiv, ci si din punct de vedere volitiv. Principiul predarii artistice se refera la faptul ca predarea este considerata o arta si este profesata ca atare, astfel încât în faza liceala elevul sa fie apt de a dezvolta o gândire cu un înalt grad de abstractizare. În fine, principiul predarii în imagini care se refera la nevoia de ''imagini vii'' a copilului de vârsta scolara mica. Aceasta nevoie nu este satisfacuta, însa, doar de prezentarea unor planse, diapozitive sau chiar a modelului natural, ci principala modalitate de a crea ''imagini vii'' este cuvântul.

''Nevoia de fantezie, simtul pentru adevar, simtul de raspundere-acestea sunt cele trei forte care sunt nervii pedagogiei'', spunea Rudolf, Steiner. Pedagogia Waldorf este o arta ce actioneaza direct asupra fiintei umane în devenire. Dascalii care predau într-o astfel de scoala se confrunta, nu atât cu modalitati diferite de predare sau forme de organizare a învatamântului, ci cu întrebarile: ce forte traiesc în copil? ce trasaturi volitive poseda copilul? cum este gândirea si afectivitatea lui? . Cunoscându-le profesorul actioneaza în sensul dezvoltarii lor. Metodele folosite pentru educarea gândirii, vointei si simtirii copilului se concretizeaza prin exercitiul artistic(educa vointa), cuvântul rostit(actioneaza asupra afectivitatii copilului, oferindu-i posibilitatea sa se concentreze asupra materiei predate), exercitiul practic(duce la învatarea prin fapta, prin activitate concreta, practica).

O clasa I Waldorf este preluata de un învatator-diriginte timp de 8 ani. El reprezinta interesele clasei în colegiul profesorilor. Se predau lb. straine, sport, abilitati practice, muzica de catre specialisti. Învatatorul-diriginte preda pe perioade de 2-5 saptamâni(matematica, fizica, istorie etc.) în etape succesive(nu sunt paralelisme). Învatatorul-diriginte nu poate fi decât un om cu spectru foarte larg si nerutinier.

Dupa instructia de baza într-o zi de 90-100min., urmeaza ore cu ritm saptamânal: lb. straine, sport, abilitati practice, etapele mestesugaresti, pregatirea religioasa dupa optiunile parintilor sau pregatire libera daca nu apartine nici unei comunitati religioase. Dupa vârsta instructia dureaza între 24-36 ore saptamânal. La acestea se adauga teatru, orchestra etc.

Nu sunt examene formale, ci conteaza imaginea profesorului despre evolutia elevului. La acestea se adauga teste(caiete de epoca, pe perioade) scrise de copil. La sfârsitul anului se face o caracterizare scrisa, ampla, pe baza careia sunt orientati si copii si parintii.

Totul se bazeaza pe interes de învatare, nu pe presiune exterioara.

Aducând în actul predarii în mod armonios grija pentru cele trei componente ale fiintei umane: gândire, simtire, vointa, pedagogia Waldorf uneste gândirea analitica si sintetica, intelectul obiectiv, de lucrul consecvent, cu sens si calitativ înalt prin intermediul simtirii artistice si morale. Particularitatile învatamântului Waldorf sunt centrate pe urmatoarele domenii:

1*importanta ritmului

2*învatarea în epoci

3*o scoala fara manuale

4*caietele si instrumentele de scris

5*ponderea deosebita a cursurilor artistice si practice

6*o scoala fara note

7*conducerea clasei de catre învatator, dincolo de cls.aIV-a

8*conducere colegiala

9*materii si activitati specifice

1. În scoala Waldorf, ritmul are un rol important în educarea vointei, urmarindu-se ritmul unei ore, al zilei, al lunii si al anului. Ritmul orei este reliefat de împartirea cursului principal, ce se desfasoara la începutul cursurilor în primele doua ore, în trei parti:

- o parte ritmica, prin care este solicitata vointa copilului

- o parte cognitiva care se adreseaza intelectului

- o parte de povestire care se adreseaza simtirii

Utilizarea ritmului în educatie permite ca întreaga fiinta a persoanei educate sa fie abordata si nu numai componenta sa intelectuala. Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima parte a acesteia si a celor artistice si practice în cea de a doua parte. Acest lucru face posibila adâncirea subiectelor teoretice prin aplicarea lor în practica si prin însufletirea lor artistica. Ritmul lunii se refera la existenta unor module de 2-4 saptamâni în care zilnic între orele 8 si 10 sunt studiate materiile principale (româna, matematica, fizica, chimia, biologia, istoria, geografia etc.). Aceste module poarta denumirea de epoci.

2. Materiile cognitive sunt studiate în epoci: o clasa studiaza, de exemplu, fizica, zilnic, primele doua ore fara pauza, timp de 2-4 saptamâni. Într-o astfel de epoca se poate parcurge chiar si materia pe un an scolar. În scoala Waldorf uitarea este considerata un aliat, din doua motive: în primul rând pentru ca uitând fizica, elevul se va putea dedica cu toate capacitatile unui nou domeniu, de exemplu, literaturii, iar în al doilea rând pentru ca, dupa ce fizica a fost uitata aparent complet, la reîntâlnirea cu aceasta stiinta, elevul îsi va reaminti mult mai intens cele învatate.

3. Absenta manualului unic contribuie la cresterea respectului fata de carti si la întarirea autoritatii profesorului, care are astfel o legatura directa în comunicarea cu elevii. Pe de alta parte, elevii se obisnuiesc sa se documenteze din cât mai multe surse în studiul unei teme. Formarea unei pareri cât mai obiective, antrenamentul pentru facultate si viata de autodidact sunt calitati evidente pe care le dobândesc elevii astfel scolarizati.

4. În scoala Waldorf înca de la început copilul scrie pe caiete fara liniatura, considerându-se ca liniatura este folosita exact cu scopul de a îngradi si limita la norme clar stabilite scrisul copilului. Alternativa Waldorf nu pledeaza pentru un scris dezordonat, ci dimpotriva, ordinea, latura estetica, în general, sunt puternic cultivate în scoala. În absenta liniilor, elevul va trebui sa depuna un efort mai mare pentru a-si ordona scrisul. si în legatura cu instrumentele de scris în scoala Waldorf elevii lucreaza mai mult cu suprafete, în special în primele clase. Astfel, în clasa I elevii scriu cu blocuri cerate, în clasa a II-a grosimea liniei se subtiaza, folosindu-se creioane cerate, din clasa a II-a copiii vor scrie cu creioane colorate groase, în clasa a III-a elevii exerseaza scrisul cu pana si apoi încep sa scrie cu stiloul. Caietele vor fi organizate in asa fel încât, partea estetica, de scriere, de ilustrare si de ornamentare sa fie în permanenta avute în vedere, intr-un mod artistic,de calitate. Aceasta, cu atât mai mult cu cât redactarile în caiete reprezinta forma personala de ''manual'' pe care o realizeaza elevii însisi.

5. Ponderea ridicata a cursurilor artistice si a celor practice iese în evidenta de la prima privire asupra orarului obisnuit din scoala Waldorf, întrucât aceasta îsi propune sa realizeze o educatie echilibrata, oferind pe de o parte fiecarui elev ceea ce i se potriveste, însa intervenind si cu preocupari în acele domenii spre care acesta nu are înclinatii, dar care sunt necesare unei educatii complete. Un argument în plus pentru acest principiu: de regula, educatia intelectului prin stiinte cultiva distanta, individualismul, antipatia si concurenta, iar, dimpotriva, educarea sufletescului prin arte si mestesuguri cultiva simpatia, apropierea, lucrul în echipa si colaborarea. Ambele laturi ale educatiei sunt la fel de importante pentru un om echilibrat, dornic sa-si controleze singur viata, fara a se lasa manipulat din exterior.

6. scoala Waldorf este o scoala fara note. Din acest motiv orele sunt mult mai libere, elevii fiind deosebit de deschisi, participând în mod natural la ora, fara frica de note proaste. Majoritatea elevilor întreaba când nu au înteles si ies cu curaj la tabla. La sfârsitul fiecarui an scolar, elevul primeste un certificat în care fiecare profesor descrie activitatea sa din toate punctele de vedere. Din aceste certificate, parintii afla mult mai multe despre copilul lor decât dintr-o medie. În registrul matricol este cuantificata activitatea elevului la fiecare materie cu un calificativ sau nota, echivalente cu evaluarea facuta în timpul anului.

7. Activitatea de îndrumare a clasei este realizata, de regula, de catre o personalitate, care îsi asuma corelarea si coordonarea evolutiei scolare a elevilor pe parcursul unei trepte scolare. Particularitatile de vârsta, antropologice, care sunt unitare în perioada de la 7 la 14 ani, cer în mod obiectiv prezenta unei aceleiasi persoane în aceasta functie coordonatoare. În sistemul clasic de învatamânt Waldorf, aceasta functie didactica este numita ''învatatorul clasei'' si are ca si îndatoriri pedagogice predarea unui numar de discipline, cuprinse în epoci, de-a lungul celor opt ani de studiu pâna la liceu. Datorita formelor legislative si de pregatire existente, aceasta forma de organizare nu este oficial acceptata în România, dar este încurajata de unele inspectorate si de cercetatori în pedagogie si de psihologi.

8. Rudolf Steiner a cerut corpului profesoral sa accepte ca fundament pedagogico-organizatoric discutarea tuturor problemelor scolii, îndeosebi a celor pedagogice, în consiliul profesoral. si pentru ca problemele curente se cer discutate pe masura ce au loc, consiliul profesoral se întruneste saptamânal. Aici profesorii spun ce predau, cum predau, daca au avut succes cu o tema sau esec cu alta. Aici sunt luate în discutie clase de elevi sau elevi în parte, care trec printr-o situatie mai dificila sau mai deosebita si au nevoie de atentia întregului corp profesoral pentru a depasi situatia creata. Aici sunt dezbatute teme pedagogice generale, indiferent de specialitate, la care participa toti profesorii si învatatorii, caci pe toti ''membrii familiei'' îi intereseaza drumul celuilalt.

9. O parte din materiile si activitatile specifice scolii Waldorf sunt: scrisul si cititul, limba româna, limbile straine, drumul de la basm la istorie, aritmetica, desenul formelor, desenul geometric cu mâna libera, matematica, zoologia, botanica, geografia, fizica si chimia, euritmia, muzica, abilitatile practice si educatia tehnologica, practica, arta dramatica etc.

De la fondarea sa în 1919, modelul scolii Steiner s-a implantat în Germania, apoi în Marea Britanie, în Canada, în Africa de sud si în Australia; el a câstigat apoi metropolele din Sud si Japonia. În prezent este în curs de a dobândi teren în tarile Europei de Est. Federatia Waldorf din tara noastra cuprinde 23 asociatii, care reprezinta interesele gradinitelor, scolilor, liceelor si centrelor de pedagogie curativa din România. Rezultatele la examenele nationale de capacitate si de bacalaureat confirma performantele acestui învatamânt alternativ si îi confera o pozitie egala în sistemul national de învatamânt.