MOLDOVENII.MD

Amintiți-vă că viața trece repede!

Anul trecut, vecina noastră, care ocupa o poziție destul de înaltă, și-a dat demisia, a închiriat apartamentul ei minunat cu trei camere unei familii tinere de succes și s-a mutat la țară. Definitiv.

Până la pensie îi mai rămăseseră încă 15-20 de ani.

Cei din jur erau nedumeriți și făceau semn că și-ar fi pierdut mințile. Să renunțe la o asemenea slujbă? La un asemenea apartament? Să schimbe totul pe o căsuță de lemn cu liliac sub fereastră și o priveliște spre o mlaștină? Este anormal. Toți visează să atingă un asemenea succes!

Dar ea este absolut fericită.

Și plănuiește să-și petreacă restul vieții pe o mică terasă de lemn, citind cărți, plantând pătrunjel pe un metru pătrat de grădină și gătind copiilor borș.

Desigur, exagerez puțin.

Ea scrie ceva undeva. Citește niște prelegeri pe ici pe colo. Face câte ceva și câștigă câte ceva. Dar este atât de nesemnificativ și neobosit în comparație cu viața ei anterioară, încât nici nu merită menționat.

Cu fiecare an, tot mai mulți oameni aleg această cale.

Desigur, nu toți renunță la tot și se mută în pustietate. Dar își schimbă viața semnificativ. De exemplu, medicii devin fotografi independenți, iar contabilii — jurnaliști.

Observați de ce, cu fiecare an, numărul freelancerilor crește tot mai mult? Da, în era internetului și a tehnologiilor avansate, nu mai este nevoie să fii legat de un loc de muncă specific și de un program strict de la nouă la șase. Dar mai este și altceva.

Există oameni obosiți de viață. 

Prea insistent ni se încearcă să ne fie impusă ideea de succes. Succesul. Puteți oferi o definiție clară acestui cuvânt?

Încă din grădiniță, o persoană este încărcată până la refuz. Obligații nesfârșite. Treziri matinale. Grișul de dimineață. Ora de somn. Stai liniștit. Activități extracurriculare. Sâmbăta. Treziri matinale. Engleza și desenul. Școala. Treziri matinale. Lecții. Teme pentru acasă. Examene. Din nou examene. Facultatea. Treziri matinale. Cursuri. Examene. Muncă. Treziri matinale. Ședințe. Rapoarte. Planificări. Termene limită.

La pensie o să te odihnești. Dar mai întâi trebuie să reușești.

Luptă cu capul de zid. Fii de succes. „Oameni extrem de eficienți”. Ai auzit de ei? Nu lenevi, nu te îmbolnăvi, lucrează și apoi poți muri. Un angajat excelent. Visul fiecărui șef. Nu se îmbolnăvește, nu obosește, nu ia concediu și nu merge la serbările copiilor, lucrează peste program și în weekend. El vrea să fie extrem de eficient și de succes. Trebuie. Chiar trebuie?

Pe tot parcursul educației, suntem speriați și amenințați. Învață, altfel nu vei reuși nimic în viață. Învață, altfel nu vei ajunge decât măturător. Învață, altfel...

Setul standard. Două diplome de studii superioare. O căsnicie reușită. O slujbă prestigioasă. Un apartament, o mașină și o casă de vacanță. Vacanțe la mare de două ori pe an. Paris pentru aniversarea căsătoriei. Copiii la un gimnaziu. Douăzeci de perechi de cizme, treizeci de genți. Pentru fiecare sezon. Așa cum trebuie. Sigur ai nevoie de toate acestea?

Cineva a decis cândva că exact toate acestea reprezintă succesul. Ești sigur că succesul se măsoară în toate acestea? Și este necesar cu adevărat?

Succesul. În realitate, este una dintre cele mai mari păcăleli ale vieții noastre.

Toate acestea nu contează. Oamenii care înțeleg acest adevăr simplu, de obicei, sunt cei care sunt profund obosiți de viață, pentru care pe primul loc este pacea sufletească. Posibilitatea de a nu alerga nicăieri. De a nu demonstra nimic nimănui. De a trăi, nu de a supraviețui.

Există oameni care au alergat, au alergat, apoi au căzut și și-au dat seama că nu mai pot. Cu atât mai mult când vine vorba de noua generație de tineri care, deja de la vârsta de 20 de ani, au ocupat funcții de conducere serioase, care aduc cu ele o povară imensă de grijă și responsabilitate. Ei au văzut deja totul, știu totul și nu mai vor nimic altceva decât liniște. O formă timpurie de bătrânețe.

Atunci încep să vadă viața dintr-o altă perspectivă. De obicei, acest lucru se întâmplă pe fondul unei suprasolicitări și a unui stres intens. Culcat pe patul de spital, poți înțelege multe.

Oamenii obosiți își schimbă treptat totul și se schimbă ei înșiși. Ei învață să trăiască din nou, adaptând complet circumstanțele la propriile lor nevoi, dorințe și ritmuri biologice. Controlându-și viața în totalitate, fără a o încredința stării de spirit și deciziilor angajatorilor. Ei pictează în acuarelă și citesc mult. Gătesc borș și coc plăcinte. Se plimbă prin parc și joacă fotbal cu copiii. Pur și simplu respiră aerul. Și înțeleg că, de fapt, o singură geantă este suficientă.

Învățăm să trăim astăzi și acum, simțind fiecare minut.

Tocmai de aceea, de ceva timp au apărut concepte precum downshifting și societățile care luptă împotriva consumului excesiv, iar freelancingul și iernile petrecute în colibe indiene au devenit atât de populare.

Măturător. Din copilărie ne-au speriat cu asta. Iar acum pare chiar plăcut să dai cu mătura în aer liber.

În orice caz, această muncă îmi pare mai atractivă decât postul de redactor la o revistă lunară de peste o sută de pagini. Când nu ai timp nici măcar să mănânci sau să bei o cafea. Când la zece seara îți amintești brusc că încă de la prânz voiai să mergi la toaletă. Când la unsprezece seara sună un advertiser și cere să fie modificat urgent layout-ul. Iar la nouă dimineața revista trebuie să fie deja în tipografie... Și apoi cobori pe o scară întunecată, pentru că lifturile din clădire nu mai funcționează de mult. Și nu chemi un taxi, ci mergi câteva stații pe jos, ca să-ți revii un pic. Și te gândești că până dimineață trebuie să termini un articol și la opt deja trebuie să fii la redacție. Iar acasă te așteaptă un copil flămând și o compunere neterminată. Iar la unu și jumătate noaptea sună un autor trezit din somn și cere să fie făcute corecturi în text. Iar dimineața o iei de la capăt. Și cu o jumătate de oră înainte de predarea în tipografie vine șeful și spune să refaci totul de la zero. Cum? Nu-l interesează. Vii în weekend.

Sunt oameni care chiar se bucură de toate acestea. Și pot trăi toată viața fără să obosească de acest ritm nebunesc. Și pot simți viața în toate aspectele ei. Perfect. Nu toți pot fi super-de succes. Nu toți pot ocupa posturi prestigioase și conduce companii super-de succes. Cineva trebuie să măture și frunzele căzute.

Oamenii obosiți de viață și cei care aleargă după succes nu se vor înțelege niciodată reciproc. E clar că fiecare are drumul său. Dar dacă simți că nu mai poți, nu-ți fie teamă să schimbi totul. Nu trebuie să iei viața prea în serios. E prea scurtă pentru asta.