MOLDOVENII.MD

Artist fără mâini (+Foto)

Faceți cunoștință: Leonid Ptițîn (1929-2017) – un artist rus, originar din regiunea Pskov. La vârsta de 15 ani și-a pierdut ambele mâini – acestea au fost smulse când Leonid a încercat să demineze satul său natal, Kudevear. Doctorii i-au salvat viața printr-o minune, dar nu și mâinile. De atunci, Leonid Ptițîn a fost afectat de o comoție, având dificultăți de vorbire. Acest lucru nu l-a împiedicat să intre la Școala de Artă din Leningrad și să devină un pictor uimitor.

Leonid a început să deseneze încă din copilăria timpurie. La început, erau doar modele fără formă pe ziare și fețe de masă, apoi a început să deseneze o casă cu un coș și o pădure la marginea satului. Părinții săi erau uimiți de această pasiune pentru pictură, dar o considerau mai degrabă un defect deranjant decât un talent. Însă, când Leonid a mers la școală, talentul său a fost observat și canalizat în direcția corectă – băiatul a început să deseneze ziarul de perete al școlii. Mai târziu, a început să deseneze portrete ale liderilor, care ieșeau atât de realiste și, parcă, chiar prietenoase.

Apoi a început războiul, iar pictura a trecut pe plan secund.

Frații lui Leonid au plecat pe front și au murit aproape imediat. El și părinții săi au fost evacuați din regiunea Pskov. În 1944, aceste teritorii au fost eliberate, iar familia Ptițîn s-a întors în satul natal. Satul era devastat, iar toate împrejurimile erau minate. Nu erau genişti în zonă, așa că demontarea minelor din Kudevear a fost încredințată câtorva adolescenți, care nu aveau nicio experiență în acest domeniu specific. În timpul unuia dintre aceste raiduri amatoricești, o mină a explodat și Leonid și-a pierdut mâinile.

Părea că cariera de artist s-a terminat pentru totdeauna. Dar, într-o zi, cineva a adus în casa familiei Ptițîn o carte de Boris Polevoi, „Povestea unui om adevărat”, iar după ce a citit-o, Leonid a început din nou să creadă în sine. Cartea despre eroismul pilotului Alexei Meresiev ar putea fi considerată astăzi de psihologi ca o literatură despre self-made man sau un fel de ghid de motivare și supraviețuire în condiții extreme. Pentru Leonid Ptițîn, aceasta a fost o instrucțiune pas cu pas pentru a începe din nou să trăiască.

A exersat mult timp, a desenat zi și noapte și, după multe luni, a început să obțină rezultate. Artistul fără mâini își realiza picturile așa: ținea pensula între coate și o mișca cu grijă pe pânză. La început nu ieșea bine, dar Leonid era foarte perseverent. După câțiva ani, s-a dus la Școala de Artă din Leningrad, unde a fost acceptat doar ca excepție. Leonid Ptițîn a fost primul artist cu astfel de particularități în această instituție.

Într-o zi, în timp ce desena un alt studiu, tânărul pictor a văzut o fată frumoasă care se plimba prin apropiere. A decis să o abordeze, au vorbit puțin, iar apoi Dina a plecat. Nu existau telefoane pe atunci și Leonid nici măcar nu s-a gândit să-i ceară adresa. Dar soarta și-a urmat cursul – câteva săptămâni mai târziu, s-au întâlnit din întâmplare în Leningrad. Și de atunci, nu s-au mai despărțit.