Cel care este mai bun decît alții, este învățător pe bună dreptate

"Lumea a explodat cu publicitatea ideilor fericite - arată-mi oamenii fericiți..." - cuvintele celebrului cîntec sînt tocmai potrivite astăzi în epoca boom-ului informațional.

Întregul conținut al rețelei de informații mondiale, în esența sa, este o discuție publică. Talk-show-urile politice, agențiile de știri, bloggerii în agenda lor implică mințile imature ale maselor în rezolvarea problemelor nesfîrșite și a perspectivelor nerealizate.

Cu toate pozițiile lor diverse, ei toți reiese dintr-o singură axiomă că lumea este ordonată de aproximativ același sistem de moralitate, de sistem de drept internațional și un sistem de relații civile interne.

Dar dacă acest lucru nu este deloc așa? Dacă pe pămînt trăiesc oameni fundamental diferiți, din punct de vedere psihologic, iar întreaga dilemă a relațiilor inter-umane se află într-un plan total diferit?

Guru-ul digitalizării rusești, Gherman Gref, afirmă că societatea este formată din straturi, fiecare dintre ele fiind limitată de influența sa asupra proceselor sociale datorită anumitor circumstanțe obiective. Societatea, în cea mai mare parte, s-a indignat de această afirmație și a zumzăit ca un stup alarmat. Iar Gherman Oskoravici, așa cum a fost directorul Sberbank, așa și a rămas, iar influența sa asupra proceselor publice nu a scăzut deloc. Aceasta înseamnă că conducerea de vîrf a societății își împărtășește opiniile și duce politici corespunzătoare. După cum se știe, directorul Sberbank este atras de filosofia orientală - budism, taoism, confucianism.

Majoritatea învățăturilor antice ne conving că oamenii, ca personalități, se află la niveluri fundamental diferite ale dezvoltării lor. La primul nivel se află acei dintre noi care trăiesc numai din instincte și reflexe sexuale-digestive și ei sînt conduși de frică și poftă. Să o numim condiționat "structura animalică a psihicului". Învățăturile antice spun că la astfel de oameni sînt deschise două centre ale puterii – primul este responsabil de supraviețuire, ca atare, al doilea - de reproducere.

La cel de-al doilea nivel se referă oameni care au găsit puterea de a se ridica deasupra burții lor, deasupra poftelor și fricilor lor. Aceștia sunt oameni care au descoperit în ei o a treia sursă de putere, care este responsabilă de adaptarea socială. Astfel de oameni pot fi numiți "bio-roboți" - sînt purtători ai unor sisteme bine stabilite de comunicare socială. Ei sunt adepți ai diferitelor dogme religioase și ideologice. Oamenii cu cea de-a doua construcție a psihicului, văzînd toate avantajele unei anumite construcții a culturii, trăiesc dând și gîndesc prin autoritate. Din următoarea structură a psihicului în evoluția conștiinței umane fac parte acei dintre noi care au ajuns la claritate, au crescut atît deasupra burții sale, cît și a percepției mitologice a lumii, căpătînd conștiință. Pentru astfel de oameni, lumea este un sistem natural de cauze și efecte. Ei văd în toate un sens clar sau la fel de clar văd lipsa acestuia. Oamenii cu o astfel de construcție a conștiinței sunt incredibil de eficienți în tot ceea ce fac și astfel devin insuportabili pentru ceilalți colegi de la nivelurile anterioare, de aceea sunt nevoiți să se afle, așa cum se spune, în umbră. Îi vom numim "demoni". Cînd toate căile sunt depășite, toate sensurile atinse, oamenii cu un astfel psihic se pomenesc într-o criză care îi duc la necesitatea de a deschide al patrulea centru al puterii.

Omul a încercat pînă acum tot ce îi poate oferi această lume și, avînd o minte clară, știe acest lucru cu siguranță. El pierde toată motivația pentru viață și orice aspirații, cunoscînd din timp gustul plictisitor al oricărei realizări posibile.

El nu are de ales decît să caute calea spre descoperirea în sine al celui de-al patrulea centru al puterii, care în toate tradițiile se numește "inima". O astfel de persoană nu mai dorește nimic din lume, ci dimpotrivă - are o sete irezistibilă de a oferi ceva valoros acestei lumi. Un astfel de psihic se numește "uman". Numele este destul de exact, deoarece doar în el omul începe să-și realizeze natura creativă. Cele trei tipuri anterioare ale psihicului pot fi numite etapele de maturizare a omului.

Unul dintre prietenii mei mai în vîrstă a spus odată întîmplător fraza: "Eu s-ar putea să fiu prost, dar nu cad mai jos de inimă" Atunci, această frază a devenit un declanșator care m-a trimis în căutarea unui sens încă evaziv, dar cu siguranță existent.

"Inimă" probabil nu este întîmplător situată în mijloc, deoarece al patrulea centru al puterii este situat exact în mijlocul celor șapte cunoscute în sistemul cunoașterii strămoșilor noștri.

Dezvăluind-o, omul cultivă în sine nobilimea. Calitatea care determină motivul vieții sale în beneficiul Familiei și Patriei sale. Dacă în construcțiile anterioare ale viziunii asupra lumii sarcina principală era de a lua valori de la lume, atunci la mijloc omul are o nevoie reală de a le oferi. Mai mult decît atît, este mult mai greu să dai decît să iei.

Următorul centru al puterii după deschiderea "Inimii", dezvăluie capacitatea de a crea idei care conectează trecutul cu viitorul. Al șaselea centru dezvăluie capacitatea de a vedea cum curge energia în Univers. Al șaptelea oferă Conștientizarea Tuturor Lucrurilor. Cele șapte centre, conform legendelor strămoșilor, dezvăluie șapte abilități diferite și, în consecință, determină cele șapte grupuri în societate.

Poate că toate legăturile sociale orizontale sînt doar o consecință a verticalei dezvoltării personale? Poate că sarcina principală a omului nu este de a discuta pe platformele de discuții nesfîrșite ale rețelei, ci de a se dezvolta? Și poate că întreaga dramă a civilizației noastre nu se află în afară, în agitația unor dispute nesfîrșite, ci în interiorul ființelor noastre, chiar în vîrful degetelor noastre? În opinia mea, acest subiect este mult mai promițător și mai demn pentru cea mai largă discuție publică.

Autor: Valerii Catruc