Conceptul fericirii de la Slava Polunin
— Noi în familie, - spune Polunin, - nu ne uităm niciodată la televizor. Și nu ascultăm niciodată radioul. Și, în general, ne deconectăm de informațiile negative. Dacă se întâmplă ceva cu adevărat important— careva dintre prietenii noștri ne va spune…
Încercăm să ne îndepărtăm de fluxul de informații negative. Secolul nostru a crescut presiunea informațională asupra omului de multe sute de ori. Noi trebuie să știm să ne apărăm. Și cînd împreună cu prietenii ne adunăm la masă — iar la noi întotdeauna se adună cel puțin zece prieteni în jurul mesei, altfel nicicum — funcționează legea informațiilor pozitive. Povestim la fel ca toți oamenii în companii: am văzut asta, am auzit asta, am citit pe Internet... - dar numai despre bine! Că cineva a creat ceva. Cineva s-a născut undeva. Și nici elevilor mei eu nu le spun niciodată cp ceva este rău, ceva nu funcționează. Nu vei scoate critici din mine. Dacă nu am nimic bun de spus— voi tăcea, voi evita răspunsul. Dar trebuie să vedem ceva bun în toate — despre asta voi vorbi. Mă voi agăța de ea. Și apoi omul începe să înțeleagă ce trebuie să facă și cum. Nu spunem: aici este o gaură, aici e neterminat... spunem: aici ai început să reușești ceva. Și aici - da, da, da, aici a apărut ... Noi spunem: am o idee! — dar dacă nu am nimic, atunci nu spun nimic și ar fi mai bine să mergem să bem bere. Și de aceea suntem mereu fericiți, înțelegeți?..
Oricine, a spus el, ar trebui să viziteze India: aceasta este o experiență care schimbă foarte mult atitudinea față de viață, oferă un exemplu viu de schimbare a vitezei și a reperelor (Polunin tocmai se pregătea să meargă în India - mai întîi pentru a participa la o nuntă în Rajasthan, iar apoi să navigheze cu o companie bună de oameni timp de cinci zile cu barca pe rîurile leneșe ale statului tropical Kerala). Oricine trebuie să viziteze țările în care bucuria vieții este dizolvată în aer ca bulele din șampanie — în Italia, în Cuba. "În Cuba, am urmărit cîndva multe ore un tînăr care vroia să atîrne o perdea în holul hotelului — le venit, a dansat, a plecat, s-a întors, a pornit magnetofonul, s-a întins spre perdea, a plecat din nou, a fredonat, și-a pocnit degetele; a atîrnat perdeaua, ea s-a înclinat și a căzut – el a dat din mînă și a plecat, absolut mulțumit; el este uimitor, a petrecut cîteva ore uimitoare!” ..
Înțelegeți, - spune Slava Polunin în numărul ”Moara amică”, - nu am niciun concept special despre fericire. Nu sunt un filozof foarte puternic. Nu știu prea bine să fac analiză. Sunt ca un copil: acum sînt fericit — acum nu sînt. Dacă sînt nefericit - mă străduiesc să înlătur acea stare. Aceasta este formula existenței mele. Dacă simt că nu sînt în armonie, nu sînt vesel - percep acest lucru ca pe o boală. Boala poate dura o zi, o săptămână, un an — dar tot anul acesta mă străduiesc să ies din ea. Acesta este ceva strașnic pentru mine. Nu-mi pot permite să fiu nefericit.…
Am o lege, spune el. - Se numește "picioarele în apă". La fiecare trei-cinci ani, trebuie te așezi pe malul unui rîu, să bagi picioarele în apă, să nu faci nimic, să stai și să te gândești: ce am făcut în acești ani? De ce? Era necesar să faci acest lucru? Încotro te duci?.. La fiecare trei-cinci ani, trebuie să te oprești. O resetare, înțelegi? Nu poți merge așa tot timpul - el taie drept și brusc cu mîna. - Chiar dacă mergi spre un anumit scop, trebuie să mergi așa— - mîna scrie un zig-zag de șarpe. - Dacă mergi pe același drum tot timpul este plictisitor, neinteresant și incorect. Groaza repetiției: aici am stat deja, aici m-am culcat deja, cu acesta am băut, cu acesta am mîncat, cu acesta am dansat. Imposibil. Mai pe scurt, trebuie să-ți faci o revizie: ești fericit sau nu. Această auto-monitorizare este o procedură regulată, obligatorie. Cum ar fi spălatul. Și dacă simțiți pe corp mîncărime din cauza nefericirii — ea trebuie eliminată…
Pentru că, de fapt, plusul atrage plusul, și nu invers. După cum s-a dovedit, formulele fizice în care plusul atrage minusul nu funcționează în spațiul uman. Cu cât aduni mai multe plusuri, cu atît obții mai multe plusuri și nimic altceva. Pentru a crea un spectacol, mai întîi trebuie de creat spațiul spectacolului. Uneori acest lucru durează un an-doi. Pînă nu găsesc locul perfect, oamenii perfecți și nu le calculez interesul personal ideal— nu pot face nimic. Pentru că am nevoie de energia de inspirație a fiecăruia. Cînd am creat acest spațiu, cu ușurință, ca printre altele, încep să brodez ceva pe el. Acesta și este idealul creativ. Și într-o bună zi mi-am dat seama că acest lucru trebuie făcut nu numai pentru a obține un rezultat artistic. Acest lucru trebuie făcut pentru viață. Și acum am o colecție uimitoare de oameni inspirați, fericiți, veseli. Cineva crede că oamenii fericiți sunt cei care s-au realizat. Cu cît trăiesc mai mult, cu atît înțeleg mai mult că totul este absolut altfel. "Ai realizat" este atunci cînd ai urcat într-un vîrf, de unde ești văzut de pretutindeni. Ai ridicat un drapel, ai primit o medalie, un premiu, ai devenit vestit, ți-au înălțat un monument. Prostii. Pe mine mă interesează cei care au realizat ceva în interiorul lor. Am mai mult de zece prieteni acum, care sunt toți oameni uimitor de fericiți. Sînt atît de fericiți încît caută pe cineva cu care să-și împărtășească fericirea. Ei sînt învățătorii mei. Deși eu parcă am "realizat" ceva. Iar ei reușesc să transmită această fericire indiferent de realizările lor formale, de cîți bani au, dacă au greutăți. Ei sînt mai puternici decît lumea. Ei nu depind de lume, ci o ajută…
164