MOLDOVENII.MD

Condiţiile pedagogice de formare a atitudinii grijulie faţă de natură la copii de vârstă preşcolară

Condiţiile pedagogice de formare a atitudinii grijulie faţă de natură la copii de vârstă preşcolară

Condiţiile pedagogice de formare a atitudinii grijulie faţă de natură la copiii preşcolari este un proces integru de formare a identităţii în perspectivă, reflectat în experienţa de interacţiune cu mediul socio-natural, în dezvoltarea abilităţilor de a exercita o muncă ecologică oportună în baza sistemului de concepte şi imagini elementare obţinute la vârsta preşcolară, realizând nevoia de atitudine umană pentru toate fiinţele vii.

Este important de menţionat că cumulul condiţiilor pedagogice ar trebui să reprezinte două subsisteme, la care noi am atribuit condiţiile informative (actualizarea nevoilor copiilor preşcolari în raport cu natura, răspândirea experienţei vitale, stimularea activităţii cognitive şi practice, apariţia gândirii ecologice) şi condiţiile procedurale, tehnice (ecologizarea mediului înconjurător, folosind metode participative de educaţie ecologică la copii).

Deoarece actualizarea este o reproducere a cunoştinţelor şi a abilităţilor umane disponibile, precum şi a diverselor forme de comportament şi stare emoţională şi psihologică individuală (concepte, idei, gânduri, etc.), transferul lor dintr-o stare potenţială în acţiunea reală poate contribui la dezvoltarea la copii de vârstă preşcolară a interesului durabil pentru natură, precum şi la auto-determinare în sistemul relaţiilor "omul-natura".

La alegerea acestei condiţii, noi am pornit de la faptul că nevoile controlează activităţile din partea subiectului. Fomându-se genetic, nevoile devin o forţă activă, care, întru satisfacerea personală, se pot actualiza individual, fără a necesita o influenţă constantă din exterior.

Realizând o viaţă activă, copilul se confruntă cu necesitatea de a depăşi obstacole în formă de contradicţii interne şi externe. Succesul de depăşire a acestora depinde de disponibilitatea experienţii de viaţă la elev formată la primele etape de dezvoltare a anumitor convingeri, orientări valoroase, normelor morale, care servesc drept o formă de conştientizare a interacţiunii sale cu condiţiile vitale şi alte persoane.

La copiii de vârstă preşcolară gama intereselor se extinde considerabil, atenţia lor este atrasă la multe fenomene naturale, copiii încep să înţeleagă totul ce se întâmplă, să tragă propriile concluzii şi deducţii. Experienţa rezultată afectează capacitatea şi abilităţile copiilor preşcolari de a crea în viitor competenţe pentru practici comportamentale pozitive şi a forma relaţii sănătoase în lumea naturii. Astfel, actualizarea acestei nevoi este posibilă doar atunci când la un preşcolar există o motivaţie interioară.
În educaţia preşcolară stimularea pedagogică a activităţilor cognitive şi practice este asociată de emoţiile, care încurajează copilul să caute soluţia pentru înţelegerea situaţiei problematice şi nu permite copilului să se mulţumească cu un răspuns oferit din exterior sau cu o cale de ieşire din această situaţie apărută din întâmplare.

În procesul activităţilor ecologice la copii se formează competenţele practice reale în domeniul ecologiei: protecţia mediului înconjurător, atitudinea grijulie pentru natură în cadrul activităţii de muncă şi celei social-utile, planificarea şi executarea măsurilor individuale şi colective privind protecţia naturii.

În ceea ce priveşte copiii preşcolari, tot mai des este folosit termenul de "activitate cognitivă". Activitatea cognitivă este o activitate care apare pe parcursul procesului de înţelegere şi se exprimă în acceptarea interesată a informaţiilor, în dorinţa de a aprofunda, a perfecţiona cunoştinţele, a căuta de sine stătător răspunsuri la întrebări, a se manifesta în creaţie, în abilitatea de a asimila modul de cunoaştere şi de-al aplică în alte materiale. Formele diferite de activitate cognitivă sunt cea de orientare şi de cercetare, înţelegere, reflecţie, etc.  Activitatea se termină cu acte privind rezolvarea problemei, prezentate în acte de înţelegere. De aceea, cele mai importante situaţii la apariţia actelor de activitate cognitivă în procesul de formare a atitudinii atente pentru natură la copii de vârstă preşcolară sunt cele de învăţare, diferite tipuri de interacţiune interpersonală, jocuri, exerciţii.

Stimulente ale activităţilor practice şi cognitive contribuie la:

• orientarea copilului spre curiozitate şi interes pentru activitate ecologică;
• reflectarea ideilor umanismului în activităţi educaţionale, care vor fi aplicate în viitor;
• individualizarea activităţii cognitive la copil;
• dezvoltarea auto-reglării procesului educativ de către fiecare elev.