Cosmosurile civilizațiilor antice. Partea a XVI-a. Hitiții: când eroul devine tratatul

Dacă lumea asiriană își vedea forța în capacitatea de a organiza teritorii uriașe și de a le integra într-un singur sistem, următoarea civilizație a călătoriei noastre propune o perspectivă complet diferită. În fața noastră apare un popor care a trăit printre munți, drumuri comerciale, regate vecine și alianțe schimbătoare. Aici nu era suficientă puterea. Aici trebuia să existe înțelegere. Din acest motiv, eroul principal al cosmosului hitit devine tratatul.

Pentru a vedea această lume trebuie să ne întoarcem în mileniul al II-lea î.Hr. și să ajungem în Anatolia centrală, pe teritoriul Turciei de astăzi. În fața noastră se ridică platoul anatolian, un peisaj de munți, văi, păduri, râuri și trecători. Spre deosebire de câmpiile Mesopotamiei sau de valea Nilului, aici fiecare regiune are propria identitate. Drumurile comerciale traversează munții și leagă Marea Egee, Caucazul, Siria și Mesopotamia. Geografia însăși pare să îi fi învățat pe locuitori arta conviețuirii.

Arheologia ne dezvăluie o civilizație impresionantă. Ruinele capitalei Hattușa continuă să impresioneze prin zidurile sale masive, porțile monumentale decorate cu lei și sfincși, templele și sistemele urbane complexe. Însă cea mai importantă descoperire nu au fost palatele, ci miile de tăblițe de lut găsite în arhivele regale. Acestea conțin corespondență diplomatică, legi, tratate, texte religioase și documente administrative. Dintr-odată, cercetătorii au descoperit o civilizație care comunica prin cuvânt la fel de mult cum comunica prin putere.

Aici începe să se dezvăluie cosmosul unic al hitiților. Dacă pentru sumerieni lumea era menținută prin ordine, pentru egipteni prin eternitate, pentru Babilon prin ritmurile cerului, iar pentru Asiria prin organizarea statului, pentru hitiți cheia lumii devine încrederea reciprocă. Poate părea surprinzător pentru o civilizație atât de veche, însă hitiții au lăsat unul dintre cele mai vechi tratate de pace cunoscute din istorie.

Este vorba despre celebrul tratat încheiat cu Egiptul după conflicte îndelungate. Cercetătorii îl consideră unul dintre cele mai vechi acorduri internaționale păstrate până în prezent. Pentru prima dată, două mari puteri nu doar încetează războiul, ci își formulează obligațiile în scris. În lumea hitită, ordinea apare atunci când părțile își recunosc responsabilitățile reciproce.

Această idee nu era limitată la politică. Ea se regăsea și în religie. Numeroase texte descriu relația dintre oameni și zei ca pe un sistem de obligații reciproce. Oamenii respectă anumite îndatoriri, iar zeii susțin ordinea lumii. Nu este vorba despre un contract în sens modern, dar logica relației este surprinzător de apropiată de ideea de acord și responsabilitate.

Mitologia hitită reflectă aceeași viziune. În multe texte apare tema restabilirii echilibrului pierdut. Zeii se retrag, dispar sau intră în conflict, iar lumea este afectată de secetă și dezordine. Soluția nu este distrugerea adversarului, ci refacerea legăturilor. Cosmosul hitit vede prosperitatea ca rezultat al reconcilierii și cooperării.

Natura ocupa un loc central în această lume. Hitiții trăiau printre munți, păduri și râuri și depindeau profund de agricultură și climă. Religia lor includea sute de divinități locale asociate cu izvoare, păduri, vârfuri și văi. Cercetătorii numesc adesea Imperiul Hitit „țara celor o mie de zei”. Această expresie nu reflectă haosul, ci recunoașterea diversității lumii și integrarea ei într-un sistem comun.

Din perspectivă etnobiologică, civilizația hitită poate fi descrisă ca o cultură a conviețuirii. Ea nu urmărea să elimine diferențele dintre regiuni și popoare. Dimpotrivă, încerca să le includă într-o ordine mai largă. Poate tocmai de aceea hitiții au reușit să construiască unul dintre cele mai importante state ale epocii lor.

Un loc aparte îl ocupă sanctuarul Yazılıkaya, aflat în apropierea capitalei. Aici, în stâncă, sunt sculptate lungi procesiuni de zei și zeițe. Privitorul are impresia că asistă la o întâlnire cosmică. Divinitățile nu se confruntă. Ele se apropie unele de altele și alcătuiesc o imagine a armoniei universale. Acest loc exprimă perfect esența cosmosului hitit.

Pe măsură ce cercetările continuă, devine tot mai clar că hitiții au oferit un răspuns aparte la una dintre cele mai vechi întrebări ale omenirii. Dacă multe civilizații au încercat să mențină ordinea prin forță, ei au încercat să o construiască prin obligații și încredere.

Întrebarea principală a cosmosului hitit este simplă și profundă: ce împiedică lumea să se destrame? Nu zidurile. Nu armatele. Nu bogăția. Ci capacitatea de a respecta promisiunile făcute.

Din acest motiv, simbolul principal al civilizației hitite nu este sabia și nici tronul. Simbolul este tăblița de lut pe care este scris un tratat. Un obiect modest, dar capabil să oprească războaie, să lege popoare și să creeze încredere într-o lume complexă.

În partea următoare a călătoriei noastre vom descoperi cosmosul Elamului, civilizația care a unit timp de milenii lumile Mesopotamiei și ale podișului iranian.

Autor: Валерий Катрук