MOLDOVENII.MD

Cronica schimbărilor. Semnalele viitorului. Contururile unei noi civilizații. Partea a VI-a. Cui aparține informația înscrisă în însăși viața?

În vara anului 2024, la Geneva, diplomați și experți din numeroase state discutau o problemă care, cu doar câteva decenii în urmă, ar fi părut desprinsă din literatura science-fiction. Nu era vorba despre teritorii, resurse minerale sau rute comerciale. Întrebarea era mult mai neobișnuită: cui aparține informația înscrisă în ADN-ul organismelor vii? Poate o companie să obțină profit din datele genetice ale unei plante descoperite într-o pădure tropicală? Și au vreun drept asupra acestor informații comunitățile care au folosit planta respectivă timp de secole și au transmis cunoștințele din generație în generație? Aceste întrebări s-au aflat în centrul noului tratat adoptat de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale, care obligă solicitanții de brevete să declare originea resurselor genetice și a cunoștințelor tradiționale asociate.

La prima vedere, subiectul poate părea tehnic și îndepărtat de preocupările cotidiene. În realitate însă, dezbaterea a început cu mult înainte de revoluția genomică. Unul dintre cele mai cunoscute exemple este cazul arborelui neem din India. Timp de secole, populația locală a folosit proprietățile sale în agricultură, medicină și viața de zi cu zi. La sfârșitul secolului XX, mai multe companii au încercat să obțină brevete pentru anumite utilizări ale substanțelor extrase din această plantă. Pentru mulți indieni, situația părea absurdă. Cum poate fi brevetat ceva ce este cunoscut de generații întregi? După ani de dispute juridice, unele dintre aceste brevete au fost anulate. Cazul a devenit unul dintre simbolurile unei noi epoci în care lumea începe să dezbată cine deține drepturile asupra cunoștințelor moștenite.

O poveste asemănătoare s-a desfășurat în Africa de Sud. Poporul San utiliza de secole planta Hoodia în timpul călătoriilor prin regiuni aride. Proprietățile plantei ajutau la reducerea senzației de foame și sete. Atunci când cercetătorii au început să studieze aceste efecte și au apărut perspective comerciale, reprezentanții comunității San au cerut recunoașterea contribuției lor. În cele din urmă, a fost creat unul dintre primele mecanisme prin care beneficiile rezultate din cercetare au fost împărțite cu comunitatea locală. Cazul a demonstrat că anumite forme de cunoaștere au nu doar valoare științifică, ci și o dimensiune culturală și istorică.

Situații similare continuă să apară și astăzi. În Amazon, discuțiile privind utilizarea informațiilor despre plante medicinale și alte resurse naturale sunt tot mai frecvente. O întrebare revine constant: dacă industria farmaceutică sau biotehnologică utilizează cunoștințe care existau cu mult înaintea laboratoarelor moderne, nu ar trebui ca și comunitățile locale să participe la procesul de luare a deciziilor și să beneficieze de rezultatele economice?

În ultimii ani însă, dezbaterea a depășit sfera cunoștințelor tradiționale. Odată cu dezvoltarea geneticii, oamenii au învățat să descifreze genomurile plantelor, animalelor și microorganismelor cu o viteză fără precedent. Informațiile genetice sunt stocate în baze de date digitale și circulă între institute de cercetare din întreaga lume. Astfel a apărut o situație complet nouă. Dacă în trecut resursa era organismul în sine, astăzi valoarea se află tot mai mult în informația pe care acesta o conține. Un cercetător poate utiliza date genetice provenite dintr-o specie rară fără să fi văzut vreodată organismul respectiv.

Acesta este motivul pentru care, în cadrul Convenției ONU privind diversitatea biologică, statele au început să creeze mecanisme pentru distribuirea echitabilă a beneficiilor rezultate din utilizarea informațiilor genetice digitale. Un pas important a fost lansarea Fondului Cali, destinat susținerii conservării biodiversității prin contribuții legate de utilizarea acestor resurse informaționale. Deși poate părea un detaliu administrativ, în realitate reprezintă una dintre primele încercări de a construi reguli pentru economia cunoașterii din secolul XXI.

În paralel, milioane de oameni folosesc teste genetice pentru a afla mai multe despre originile lor. Genealogia genomică și arheogenetica au schimbat radical înțelegerea migrațiilor umane și a istoriei populațiilor. Descoperiri recente au rescris capitole întregi din istoria Europei, Asiei și Americilor. Însă noile posibilități au adus și întrebări dificile. Cine are dreptul să studieze rămășițele umane vechi de mii de ani? Poate interesul științific să prevaleze asupra tradițiilor culturale? Și cine decide cum sunt utilizate datele genetice despre strămoși?

Aceste dezbateri sunt deosebit de intense în Canada, Statele Unite, Australia și Noua Zeelandă. Numeroase comunități indigene solicită să fie consultate înainte de realizarea unor studii genetice asupra rămășițelor ancestrale. Cercetătorii încearcă să găsească un echilibru între libertatea cercetării și respectul pentru valorile culturale. Astfel, discuția despre genetică se transformă treptat într-o discuție despre memorie, identitate și dreptul oamenilor de a-și controla propria istorie.

Privite împreună, toate aceste exemple indică o transformare profundă. Dacă secolul XX a fost dominat de conflicte pentru petrol, minerale și teritorii, secolul XXI începe să fie marcat de dispute privind informația. Nu informația din computere sau piețe financiare, ci informația creată de natură și păstrată de generații întregi.

Poate că tocmai de aceea aceste schimbări sunt atât de importante. Pentru prima dată în istorie, omenirea încearcă să stabilească reguli privind proprietatea și responsabilitatea nu doar asupra resurselor, ci și asupra informației înscrise în însăși structura vieții.

Dar dacă lumea începe să stabilească reguli pentru cunoaștere, apare o nouă întrebare.

Ce se întâmplă atunci când subiectul nu mai este informația, ci distrugerea naturii?

Poate degradarea gravă a ecosistemelor să fie considerată nu doar o eroare economică, ci o adevărată infracțiune?

Aceasta va fi tema următoarei părți a „Cronicii schimbărilor”.

Autor: Валерий Катрук

Citiți toate părțile: Partea 1, Partea 2, Partea 3, Partea 4, Partea 5, Partea 6