MOLDOVENII.MD

De 8 Martie, pentru jumătatea frumoasă a omenirii! De partea cealaltă a antichităţii. Partea a IV-a. Feminitatea

Continuîndu-şi căutările, interlocutorul meu a depus eforturi pentru a „despacheta” informaţia, „descărcată” lîngă dolmen în formă „arhivată”. În una dintre discuţiiel noastre, el mi-a povestit despre imaginea feminităţii, pe care a văzut-o în cadrul unei evadări în meditaţie.

Creatura evazivă … Unde e?

Aşadar. Ce cunoaştem noi despre feminitate, atît de inaccesibilă şi ascunsă de privirile pătrunzătoare. Deşi astăzi feminitatea este un subiect nepretenţios, totuşi, voi încerca să vă aduc ceva inaccesibil ce există în viaţa noastră. Şi chiar acum, aceasta se află dincolo de limită ….

Această creatură se află dincolo de cea care este fecioară sau mamă, nudă, mondenă, clară şi raţională, sexy, ce încălzeşte pri bucurie, sau capricioasă prin necazuri. Această fire feminină trece dincolo de toate rolurile ei în societate. Această frumuseţe deosebită va străluci întăîplător şi nici nu veţi înţelege ce s-a întîmplat.

Pur şi simplu, priviţi în urmă sau în ochii ei, întrebînd: ce e asta? Unde se ascunde?

Aşadar, un pictor îşi moaie pensula în ulei şi începe să deseneze chipul Ei…

Poate el din cauza asta e poet sau artist plastic, pentru că a văzut ce se află „dincolo de limită…”. El a văzut-o aşa şi acum are ce importaliza. Haideţi să privim acest tablou genial, atît de viu şi înaripat!

Spiritul feminin

Acest tablou are forme şi culori uimitoare. Fiecare culoare este vie, luînd o formă bizară din spaţiu. E atît de frumoasă, încît spaţiul ne oferă o imagine.

Acest sunet vizual al spiritului a fost creat de femeia însăşi. Acum ea şi-a aranjat sunetul vizual în alb, care trece în verde şi galben auriu. Ea poartă ţinute speciale, înfrumuseţate de pietre scumpe. Nu există restricţii şi limite pentru a se înfrumuseţa. Orice pietre, orice forme ale materiei, totul vine din imaginaţia ei bogată, pe care ea le direcţionează spre sunetul vizual al spiritului ei. Totul corespunde acelui spaţiu din jurul ei. La o distranţă de cîteva minute, ore, sau zile, imaginea va fi diferită, dar nu mai puţin fascinante. Aceasta va continua să fascineze prin încercarea de a juca cu lumea din jur. Iar pictorul nostru din nou o va prezenta drept o operă de artă.

Şi acest moment, cînd soarele pleacă după orizont, a luminat în roşu muntele, încununat de pădurea veşnic verde. Această pădure are azi o frumuseţe deosebită pentru că este suflat de un vînd uşor, iar copacii se leagănă încet. Aerul s-a încălzit, şi e plin de aromele primăverii. Iar undeva, printre pietre, murmură apa. E o cascadă. În acel moment, ea îşi poartă apele azurii, care sclipesc ca şi pietrele preţioase de pe hainele ei. Spiritul „ei” este acordat la toate aceste devieri ale culorii şi formei, iar imaginea ei le reflectă acum. Ea a scos din visele ei nişte imagini ce reflectă realitatea aici şi acum. A păşit în această realitate exact în momentul cînd ea juca această melodie şi şi-a manifestat toate aceste calităţi prin sine.

Asta e frumuseţea „Ei”, însă nu doar a „ei”

E frumuseşea ei, însă nu doar a ei. Odată fiind manifestată, ea aparţine tuturor care o văd. Inclusiv şi vouă, cititorilor portalului http://ecology.md/ . Vă puteţi imagina şi savura această imagine. Cum ea joacă, cum oftează, cum dansează, cum cîntă, cum aleargă, cum rîde, sau e tristă. Farmecul ei nu este destinat bărbaţilor, sau unui anumit bărbat. Ea parcă îl fascinează pe Dumnezeu. Prin aceasta ea îşi manifestă esenţa ei. Feminitatea. Şi o face atît de firesc încît întreaga ei frumuseţe şi fascinaţie sună în unison cu spaţiul şi este preluat de cei care văd toate acestea. Aceasta şi este puterea ei – feminitatea.

Puteţi vedea o mulţime de astfel de manifestări feminine. Ele sînt fascinante şi adorabile. Sînt multe.

Prim memoria anilor

Noi am repetat de mai multe ori cuvintele esenţă, început. Aceste manifestări pur feminine au venit din tipurile străvechi şi din istorie. De exemplu, a istoriei noastre, sau a altcuiva. O putem numi o poveste vedică, sau o imagine feminină vedică. Sau o putem percepe ca pe o legendă prin memoria anilor…

Fete tinere se manifestau aşa ca pe pînza unui pictor. Jucînd şi intrînd în momente minunate, călătorind şi ziua şi noapte prin univers, creînd excursii şi experimente. Întreaga lume e plină de minuni, iar ele descoperea noi minuni, asemenea lor. Şi iată ea s-a manifestat şi a rămas în acel moment irepetabil. Şi această frumuseţe a rămas să trăiască pe pămînt. Întreg universul se bucură de această noutate, de această melodie unică, ce răsună datorită „ei”. Anterior, probabil, nu au existat asemenea nopţi, ari acum ele au apărut şi „trăiesc”.

Ulterior, într-o altă perioadă a vieţii, această pasiune se transforma în ceva mai mare. De exemplu, cu timpul ea nu mai călătoreşte în căutarea sa, ci găsea o asemenea stihie în care dorea să rămînă, care îi era apropiată de spiritul şi starea ei. De exemplu, marea.

Iată, pe malul unei mări de pe pămînt, ea s-a oprit şi a căzut pe gînduri. E minunat să stai lîngă mare şi să asculţi valurile…

Şi marea a devenit totul pentru ea! E şi o respiraţie curată, şi un spaţiu viu. În pustiul ei nețărmurit ea capătă o mulţime de trăiri , iar spiritul ei se fortifică. Ea nu se mai simte singură, deoarece ea simte în jur pulsul vieţii. Dragostea faţă de mare nu trece cu anii, ci doar creştea. Ea se gîndea mereu la ea şi marea o bucura mereu. Iar această dragoste fără dezamăgiri creştea şi devenea una cu marea. Devenea atît de puternică, unită cu marea, încît s-a transformat într-o zeiţă a mării.

Peste multe epoci, fetele şi zeiţele s-au transformat în femeile moderne. Şi el au acel început feminin, dar el e altul. Ele, de fapt, se ocupă cu acelaşi lucru şi azi, însă în virtutea culturii moderne, ele au început să-şi folosească farmecele în scopuri meschine: pentru a fermeca bărbaţii, pentru a-şi atinge scopul, a obţine putere, pentru promovarea statutului său în societate. Însă însăşi acţiunea nu mai are acea amploare ca în trecut. S-a schimbat calitatea, iar esenţa s-a pierdut. Forma a rămas, iar esenţa nu-i mai aparţine. Şi puţini cine simte ce este asta în general.

Astăzi, în lumea noastră, în cultura noastră, bărbaţii aleg femeile şi devin, în cel mai bun caz, păstrătorii şi admiratorii acestei frumuseţi, pe care au ales-o. Însă în trecut, amploarea era absolută. Femeia era zeiţă, care interacţiona cu lumea din jur. Astăzi, acest mister al femeii şi al lumii poate fi văzut doar în clipele cînd ea este îndrăgostită. Dar nu pentru mult timp. E practic o clipă. Atunci puterea şi sunetul ei devin evidente, iar acestea se manifestă inconştient, dar real.

Dintr-odată, ea, printr-o minune, a început să strălucească. Şi nu doar pentru că s-a mobilizat şi s-a construit în acest fel, nu. A ieşit întîmplător. Energia dragostei a dezvoltat în ea o asemenea viteză încît ea a izbucnit şi a strălucit prin frumuseţea ei. Însuşi Dumnezeu este fascinat de acţiunile ei. Şi El, fascinat, îi oferă putere în acest moment. Şi, pe moment ea deţine o putere, cu ajutorul căreia este creată întreaga lume. Prin aceasta, ea îşi manifestă orice intenţie, dar din puritate, din visul ei.

Să vi se împlinească toate visele, dragi femei. Fie ca această primăvară să devină o perioadă fericită a realizării lor!

Anna Kunts