Defileul Bechir — monument al naturii din Republica Moldova
Am descris oraşul Soroca şi Mănăstirea de la Cosăuţi, situată la 7 km distanţă de oraş, de lîngă satul cu acelaşi nume în una dintre publicaţiile noastre anterioare cu titlul Soroca-Cosăuţi ‒ un itinerar turistic foarte interesant, care merită parcurs. Cu toate acestea, în cadrul acelei publicaţii nu v-am vorbit, încă, despre una dintre cele mai curioase atracţii turistice de prin părţile Sorocii ‒ Defileul Bechir, care este monument al naturii din Republica Moldova. Anume despre acest loc pitoresc este publicaţia în cauză.
Oraşul Soroca este situat în adîncul depresiunii şi pe pante, care la rîndul lor coboară spre Nistru. Înălţimea lor este de peste 100 de metri. Dinspre şoseaua Chișinău-Otaci pe această pantă şerpuieşte un drum de serpentină foarte pitoresc, care duce spre oraş. La o distanţă de aproximativ 1,5 km de Soroca ajungem la un pod, situat la extremitatea de sud a Stîncii Bechir, a cărei înălţime variază între 50 şi 60 m. Atît stînca, cît şi podul intersectate de un pîrîiaş mic, dar şi defileul care se întinde între panta depresiunii şi stînca sînt numite ‒ Bechir. Acest loc este cunoscut şi pentru că, chiar în partea sa de mijloc se află „chilia călugărului” sau Peştera lui Bechir, săpată în piatră. Conform legendei, care circulă prin partea locului în această peşteră cîteva secole în urmă, trăia un călugăr pustnic. Duminica dînsul apărea în faţa mulţimii adunate în valea Defileului şi le citea predici. În interiorul celulei sînt cioplite în piatră o masă, o firidă pentru icoană şi candelă şi chiar un beci.
Pantele defileului s-au format din depuneri cretacice, tortoniene şi sarmatice, dar şi din terase, care datează cu epoca glaciară. Lungimea defileului depăşeşte 10 km, lăţimea gurii e de 375 m, iar adîncimea pe alocuri e de circa 100 m. Deosebit de impunător arată rocile cretacice, înălţimea cărora atinge 50 m. Impresionează cozoroacele cretacice, care atîrnă deasupra defileului, măcinate de timp, ploi şi vînturi. Defileul Bechir a fost descris pentru prima oară la începutul secolului al XIX-lea.
Nu toate porţiunile acestui defileu sînt uşor de trecut, căci s-a împădurit puternic pe o parte, iar de-a lungul versantul abrupt de est au crescut arbuşti deşi. Mai mult decît atît aici sînt destul de frecvente surpăturile de piatră, urme ale cărora se găsesc pe fundul defileului la fiecare pas. Tot aici puteţi vedea numeroşi bolovani mari, o parte a cărora este acoperită cu muşchi şi licheni.
În interiorul Defileului este foarte umed şi destul de răcoare, chiar şi în zilele fierbinţi ale verii. Locul este frecventat de localnici şi turişti, iar urme ale acestora pot fi găsite, de asemenea, la fiecare pas. Dar cu cît mai mult avansezi în defileu, cu atît mai puţin întîlneşti urme de om şi vezi doar natură neatinsă, virgină. Le-am recomanda împătimiţilor de natură, care s-au decis să parcurgă acest traseu, să nu plece în călătorie singuri, ci în componenţa unui grup nu foarte mare, în caz că intervin unele circumstanţe neprevăzute.
Ieşind din defileu şi trecînd podul peste pîrîiaş, mai mergeţi aproximativ 50 de metri de-a lungul rîului Nistru pe un drum foarte pitoresc şi veţi putea vedea un izvor frumos amenajat, construit încă în secolul al XVIII-lea şi reconstruit în anul 2006. Deasupra izvorului este construit un foişor. Apa izvorului este curată şi gustoasă, localnicii vin aici după apă. Dacă vă decideţi să mergeţi mai departe de-a lungul malului rîului Nistru, trebuie să fiţi pregătiţi pentru întîlnirea cu grănicerii, căci pe şenalul navigabil al rîului trece frontiera de stat a ţării cu Ucraina. Prin urmare mai bine întoarceţi-vă la poalele stîncii Bechir şi mergeţi spre Soroca sau urcaţi pe o scara abruptă cu circa 800 de trepte spre monument şi admiraţi vederile spre oraş şi Nistru. Iar noi vă dorim călătorie plăcută şi impresii de neuitat.
ABONAȚI-VĂ 
184