Defileul Borta Ciuntului

Defileul Borta Ciuntului

De fiecare dată, cînd plecăm în călătorie în Nordul Moldovei sîntem în aşteptarea a ceva nou, neaşteptat. Chiar dacă, ni se pare că am colindat Nordul Moldovei în lung şi-n lat şi că va fi practic imposibil să descoperim ceva nou şi interesant.

Traseul nostru trece prin raionul Briceni, prin valea rîului Lopatnic printre satele moldoveneşti Corjeuţi şi Caracuşenii Vechi. Iată ce scrie despre acest loc cunoscutul naturalist V. Verina în cartea sa „Monumentele naturii din Moldova”: „Ocolul Silvic Caracuşeni se mărgineşte în partea sa sudică lîngă satele Caracuşenii Vechi şi Corjeuţi cu un grup de formaţiuni geologice, numărîndu-se printre cele mai interesante din ţară – movile de recif, atoli şi defileuri, mare parte dintre care se află sub protecţia statului. Rîuleţul Lopatnic, întretăind şirul de recife, formează aici cîteva defileuri. Unul dintre ele este defileul Ciuntu − care este rezervaţie încă din anul 1962. La baza defileului se află soluri nisipoase de pînă la 2 m, pe ele − se află concreţiunile sferice de litotamniu (de circa 3 metri), apoi – recifele de torton, care ajung în aceste locuri pînă la 92 m. În pereţii interiori ai acestora s-au format cîndva numeroase peşteri şi grote. Peştera cu două ieşiri pe malul drept al rîului a fost folosită de către om în diverse împrejurări ca locuinţe şi cititorilor le este cunoscut acest fapt din povestirile, baladele şi poveştile lui Stamati-Ciurea. Peste acest defileu sărea legendarul cal a lui Ciuntu, stăpînul calului locuind în una dintre peşteri; din aceste peşteri apăreau fantome, care, înfăşurîndu-se în furtunile de zăpadă, împotmoleau drumurile, defileurile şi casele; de pe aceste stînci se aruncau şi se striveau de stînci cei îndrăgostiţi fără speranţă de reciprocitate în iubire.”

Traseul nostru spre acest defileu a început de la marginile satului Corjeuţi şi s-a prelungit de-a lungul malului rîului Lopatnic în sus pe cursul apei. La aproximativ 3-4 km de Corjeuţi drumul a început să urce în sus spre şirul de toltre. Încă pînă a începe să urcăm pe el a început să ni se deschidă în faţa ochilor defileul însuşi, veţi vedea fotografiile defileului, făcute de la distanţe diferite, iar apoi de pe vîrful pantei stîngi. Deasupra pantei se întinde un platou destul de vast cu arbuşti, copaci de stejar pe el. Vîrfurile toltrelor sînt deosebit de pitoreşti, mai ales că pe ele cresc muşchi şi licheni, făcîndu-le irepetabile.

Cel mai impresionant peisaj rămîne acela care se deschide din vîrful şirului de toltre spre defileul însuşi - valea rîului Lopatnic, care şerpuieşte capricios, făşiile cîmpiilor şi pădurea de un verde intens cu nuanţe de galben, auriu, brun de la orizont. Anume în aceste locuri te convingi a cîta oară, că natura Moldovei e unică, ademenitoare şi plină de surprize. Şi încă ceva, nu se ştie de ce vă doriţi să împărtăşiţi tuturor gîndul că – Nordul Moldovei e o adevărată Ţară a Minunilor.