Deosebirile grădinilor urbane mici. Copiii învaţă despre natura.
Deosebirile grădinilor urbane mici. Copiii învaţă despre natura.
(Din cartea “Permacultura” lui Sepp Holzer,
taducere din limba germană Nikolaeva E.I, Barnaul).
În principiu, scopul grădinii urbane este acelaşi ca şi al celei ţărăneşti. Cu toate acestea, consider că astăzi grădina urbană este mai importantă. Dacă în oraş nu aveţi nici o şansă să comunicaţi cu plante şi animale în pădure sau în câmp, puteţi înţelege natura, cel puţin, în grădina dvs. mică. Dimensiunea grădinii are o importanţă secundară. Mult mai important este efectul terapeutic produs de simţirea influenţei miraculoase de creare în grădina proprie.
Din nou, îmi aduc aminte despe copilăria mea, atunci când am îngropat primele mele sâmburi de castan, folosite în calitate de fişe, într-un ghiveci de flori. Mama mi-a spus: "Fiule, dacă sâmburele tău va nimeri în pământ, atunci va creşte un copac". În cutiile pentru flori pe pervazurile bucătăriei, mama cultiva răsaduri de salată pentru grădină. Sâmburele meu de castan a crescut într-un copăcel puternic. Ce fel de sentimente au provocat în mine, nu pot descrie. Toate succesele mele ulterioare se întorc la aceste sentimente. Dacă copiii ar fi avut posibilitatea să crească împreună cu natura, ei ar fi învăţat de la natură, plante, animale. Este incredibil, cât de mult se poate descoperi în ea. Prin observare atentă se nasc idei, care tind spre realizare. Se încep studiile, şi succesul nu va lua mult timp de aşteptat. Copiii nu cedează atât de uşor, ei sunt curioşi şi au o atitudine specială faţă de natura. Nevoia lor de creativitate le motivează să încerce încă o dată, dacă ceva nu funcţionează. Doar acesta este cel mai important lucru: a nu ceda şi a învăţa din greşeli. Copiii au nevoie de laudă şi de experienţa de succes, aceasta le face puternici şi creează o gândire creativă şi independentă. Copiii mai au mult spaţiu în capul lor pentru a acumula cunoştinţe proprii, observând procese naturale. Aceste amintiri, ei le păstrează toată viaţa lor. Amintirele, ele din copilărie mi-au ajutat să găsesc printre diferite încercări eronate o cale spre mediul natural, spre armonie cu natura. Dacă izolaţi copiii de la natura, tăiaţi rădăcinile lor, acestea nu vor fi capabili să înţeleagă interconexiunele naturale şi desfăşurarea continuă. Din cauza lipsei rădăcinilor, copiilor va fi mai greu să resolve problemele vieţii. De aceea, ar trebui să găsiţi o modalitate pentru copilul dvs. să crească morcovul sau ridiche în grădină sau într-o ladă la balcon şi să observe creşterea lor. În acest timp, copilul va studia şi insecte, va percepe culorile şi mirosul plantelor. Dorinţa de a examina natura există la orice copil, dacă părinţii nu o descurajează şi nu împiedică ca copilul să pătrundă adânc în misterele sale. Cât de des am auzit: "Nu te mânji, pământul este murdar", sau "Dă-te la o parte, lasă aceasta”. Ceva de genul ăsta aud atunci, când la plimbare copiii atrag atenţia părinţilor la un fluture, o libelulă, un gândac sau un vierme. Deseori putem auzi: "Hai, las-o, la naiba, te va muşca”. Acestea sunt cele mai mari greşeli pe care le pot face părinţii. Ei ar trebui să acorde atenţie copilului şi să-l întrebe: "Oh, ce-ai găsit?" Încearcaţi să aflaţi despre ce fel de vierme, gândac sau fluture este vorba. Seara luaţi o carte-atlas şi împreună cu copilul căutaţi denumirea insectei găsite. Atunci şi în oraş ar fi posibilă dezvoltarea copilului apropiată de natură.
179