Despre educaţie în familie

Despre educaţie în familie

În familia din aşezarea "Arka", pe care am vizitat-o, trei din patru copii studiază la domiciliu. Statul plăteşte pentru fiecare copil câte cinci mii de ruble pe lună. Dar datorită faptului că familia este cu mulţi copii, încă câte două mii suplimentare. În rezultat familia obţine douăzeci şi una de mii. În plus sunt şi alte plăţi de unica dată. Familia are posibilitatea de a trăi şi a învăţă.

În general, În aşezarea Muntealbastru statistica în domeniul învăţământului arată că 30 de copii studiază la liceu după un program ne standard, în care cândva a început activitatea sa pedagogul vestit M.P.Şcetinin. Liceul este situat la câţiva kilometri de aşezare. Ceilalţi copii primesc o educaţie familială, nu confundaţi cu studii externe.

Încă în 1992 legea a nivelat mai multe forme de învăţământ: cea publică, externă, familială şi autoeducaţie.

În conformitate cu dispoziţia legislativă trecerea la forma familială de învăţământ poate fi realizată la orice nivel de studiere. Şi vice-verso, la orice etapă de învăţământ există o posibilitate de a continua educaţia la şcoală.

Relaţia dintre instituţiile de învăţământ general şi părinţii privind organizarea educaţiei în familie este reglementată de lege şi stipulată în contract.

Părinţii informează şcoala despre profesori, care vor învăţa copiii lor (pot fi părinţii şi profesorii invitaţi), şi stabilesc împreună cu administraţia şcolii posibilitatea de participare a acestora la evaluarea intermediară şi de absolvire.

Este important ca administraţia să perfecteze programul de testare şi să stabilească examenele de certificare (cu data exactă, ora şi chiar locul desfăşurării)! Copiii care sunt educaţi în familie trebuie să fie înscrişi la şcoală pe aceeaşi bază, la cererea părinţilor, cu o formă diferită de învăţare.

Cartela personală a copilului şi rezultatele evaluărilor intermediare şi finale sunt păstrate la şcoală pe parcursul întregii perioade de învăţământ. Deci, copilul dumneavoastră, ca oricare alt copil, va fi "înscris" la o şcoală concretă.

Statul a permis această formă de învăţământ, dar şi nu o sprijină. În tranziţia la educaţie familială părinţii se confruntă cu obstacole, create, în primul rând, de funcţionari, directori de şcoli şi cadrele didactice care fie că nu ştiu despre această formă de pregătire, sau nu sunt de acord cu ea sau pur şi simplu nu doresc să-şi asume responsabilitatea.

De multe ori dorinţa părinţilor de a transfera copilului la formare în familie întâmpină o rezistenţă agresivă din partea cadrelor pedagogice. Desigur! Pentru că şcoala este finanţată pentru fiecare copil.

Chiar şi în oraşe mari o astfel de practică în învăţământ face progrese cu dificultate. Ce să mai spunem despre locuri uitate? Mulţi profesori, deşi cunosc această dispoziţie , nici nu-şi pot imagina ce, de fapt, ar trebui să fie făcut.

Vă propunem câteva sfaturi din practica noastră.

Mai întâi de toate, veniţi la directorul şcolii cu un plan finit, elaborat.
Vorbiţi clar pe puncte.
Apoi, încercaţi să faceţi din profesorii aliaţii dvs.
Spuneţi-le că luaţi copilul nu, pentru că vă îndoiţi în profesionalismul lor. Motive pentru acest lucru pot fi diferite. De exemplu, ocupaţii serioase în domeniul sportului, picturii care necesita eforturi de muncă şi de timp. Sau aveţi dificultăţi cu adaptarea copilului în colectiv.

Oamenii normali vă vor da o mână de ajutor.

Părinţii primesc un curriculum pentru fiecare clasă, în care, în mod clar, este stipulat că evaluarea va avea loc după un manual concret. Programul pentru fiecare disciplină este structurat pentru a ajuta la pregătirea admiterii în instituţia corespunzătoare.

La şcoală copilul practic nu are posibilitate de a alege cunoştinţe de care are nevoie, şi a studia alte obiecte după un program redus - în educaţie familială acest lucru este posibil!

În conformitate cu regulament copilul, transferat la o educaţie în familie, rămână tot acelaşi elev, ca şi toţi ceilalţi, şcoala îi oferă manuale necesare şi literatură disponibilă în biblioteca; asigură o asistenţa metodologică necesară şi un ajutor consultativ, efectuează o evaluare intermediară şi finală – verifică examenele anuale şi cele de absolvire.

Procedura şi forme de evaluare intermediară sunt discutate cu administraţia în prealabil!

Copilul dumneavoastră poate fi testat la fiecare trimestru. În acest caz, el vine la şcoală pentru lucrări de control sau colocvii la fiecare şase luni sau o dată pe an.

Experienţa arată că verificări de trimestru sunt incomode şi inoportune: se întâmplă că copilul se pasionează de un obiect şi avansează mult; dar nu însuşeşte alte teme, care sunt studiate la şcoală, în special, în acest trimestru.

Mulţi părinţi găsesc cel mai oportun control de o singură dată pe an - de obicei sunt dictări finale de control, care arată , dacă copilul a însuşit toate materialele.

Apropo, ţineţi minte că părinţii au dreptul să participa la examenele de absolvire! Dacă veţi avea nevoie de verificare suplimentară, veţi formula mai uşor reclamaţiile.

Învăţământul familial are multe avantaje.

În primul rând, această formă de educaţie stimulează activitatea cognitivă, prin dobândirea de sine stătătoare a cunoştinţelor, nu "ucide" dorinţa de a învăţa.

Dar cel mai important lucru, educaţia în familie uneşte cu adevărat părinţii şi copiii!

La întrebarea dacă le place să înveţe de sine stătător şi să nu frecventeze şcoala, copiii întotdeauna au dat un răspuns pozitiv. Programul este însuşit uşor, colocvii şi lucrări de control sunt se date fără probleme, părinţii ajută la explicarea doar unor teme, restul –copii învăţă singuri.

Şi timpul pentru învăţământ pe parcursul zilei constituie aproximativ trei ore, nu mai mult.

La cererea copilului obiectele sunt însuşite pe etape, este posibil, de exemplu,să învăţaţi numai limba engleză, apoi numai matematică, apoi limba rusă .

Copii nu au timp să se plictisească la domiciliu. Ei ajută adulţilor la treburi de gospodărie, se plimbă la natură cu animalele lor preferate, comunică cu alţi copii de aceeaşi vârstă. Activităţile comune în cadrul aşezării, activităţi pentru copii şi întâlniri prietinoase sunt în cantitate suficientă, astfel încât copiii să nu se simtă detaşaţi de viaţă.

Unii copii din aşezare reuşesc nu numai să înveţe, ci, de asemenea, să se ocupe de muzică şi dansuri.