Despre ventilaţia vilelor
Despre ventilaţia vilelor
Ca şi orice încăpere, vila sau cottage, ar trebui să aibă un sistem de aerisire care oferă condiţii confortabile de trai. Circulaţia constantă a aerului din încăperi în mediul extern poate elimina din locuinţe produse gazoase ale activităţii umane (dioxid de carbon, vapori de apă, mirosuri de gătit, etc.), precum şi mirosurile materialor de finisaj, de mobilier şi echipamentelor de birou. Cum poate fi atins acest obiectiv?
În ciuda faptului că vile aparţin unei clase de locuinţe de elită şi acumulează cele mai avansate tehnologii de construcţii în domeniul de încălzire, de instalare a geamurilor, instalaţiilor sanitare şi de finisaj, foarte des echipamentele de ventilaţie se reduc la conducte tradiţionale de aer naturale. Pentru a verifica acest lucru, este destul să vă uitaţi la acoperişurile caselor în sate de cottage. De obicei, ele sunt decorate cu hornul de fum de la şemineu şi conducte de evacuare, situate adânc în pereţii interiori. Nivelul de confort al ventilaţiei în astfel de case nu diferă mult de la apartamente convenţionale. Este vorba de principii de fizică ale funcţionării ventilaţiei naturale. Forţa motrică, care forţează aerul extern proaspăt să pătrundă în încăperi, să treacă prin coridoare, bucătărie, baie şi toaletă, eliminând aerul murdar, este diferenţa de presiune între stradă şi încăpere, asociată cu extreme de temperatură şi de vânt. Totodată, forţa, care determină intensitatea aerului, este proporţională cu diferenţa de temperatură şi înălţimea casei. Deoarece casele din suburbie sunt joase, circulaţia aerului lasă de dorit, chiar şi în timpul iernii. Vara, la nivelarea temperaturilor în încăpere şi în exterior, circulaţia aerului aprope dispare şi toată speranţa este pe fluxul de vânt. Fără utilizarea ventilatoarelor mecanice în sezonul cald al anului, ventilaţia completă nu poate fi obţinută. Situaţia este agravată de utilizarea masivă în construcţia vilelor a ferestrelor moderne, sigilate cu geam termopan. În casele vechi circulaţia naturală a aerului întotdeauna a fost compensată prin afluxul de aer exterior prin fisuri. Având în vedere că la ferestre moderne, nu mai sunt fisuri, în încăperi au apărut probleme specifice, asociate cu aer stagnant: zăduf, umiditatea mărită, condensarea apei pe geamuri duble în vreme rece, ciuperci şi mucegai pe pante şi pereţi.
În acelaşi timp, există o soluţie de compromis. Puteţi instala sistemul higroregulat de ventilaţie cu o circulaţie de aer mecanică, asigurată de ventilatoare cu putere diferită de destinaţie deferită. Afluxul de aer trece prin supare pasive în pereţi sau ferestre. Acest lucru vă va permite să reduceţi costurile de câteva ori comparativ cu ventilaţia mecanică completă. Nu veţi avea nevoie de tavane suspendate şi conducte de aer, deoarece rolul lor vor juca camera de locuit şi coridoarele. Ventilaţia este organizată în funcţie de umiditatea (poluarea) aerului din interior, adică, în cele din urmă, de prezenţa umană şi intensitatea activităţilor, fapt care poate reduce, în mod automat, afluxul de aer într-o încăpere goală, economisind până la 40% de energie termică, utilizată pentru încălzirea aerului de ventilaţie, ceea ce este foarte important în zonele de asigurare problematică cu energie electrică şi limite cu privire la tensiune.
Figura arată sistemul higroregulat de ventilaţie:
ABONAȚI-VĂ 
210