MOLDOVENII.MD

În mașina trecutului nu vom ajunge departe

Orașele noastre sînt scufundate în smog, sursa căruia sînt mașinile. Oricît de curată ar fi benzina care este turnată în rezervoare, noi nu vom scăpa de gazele de eșapament. Transportul este inclus în top zece lideri ai poluării atmosferei. Diferiți cercetătorii estimează că lui îi revin între 40% și 75% din emisiile nocive care ajung în atmosferă. Oamenii au înțeles demult: în trăsură, adică, în mașina trecutului nu vom ajunge departe. E timpul s-o înlocuim.

Epoca petrolului se apropie de sfîrșit

Epoca petrolului a costat mult omenirea. Căci doar ne pare că benzina este mult mai ieftină decît alte tipuri de combustibil. De fapt, pentru fiecare litru de benzină, noi plătim extrem de scump, deși acest preț ridicat nu este evident. Dar haideți să clarificăm lucrurile.

"Să nu ne lăsăm seduși de victoriile noastre asupra naturii. Pentru fiecare astfel de victorie, natura se răzbună", a spus la vremea sa Friedrich Engels. Și un exemplu se cere de la sine: catastrofele care s-au întețit în ultima perioadă. Legătura dintre ele și extracția hidrocarburilor a devenit de mult timp evidentă.

Probabil pentru prima dată, omenirea a început să se gîndească la acest lucru din cauza cutremurului care a avut loc în 1939 la Wilmington – Centrul de extracție a petrolului din California. Acesta a declanșat o serie de tragedii, care a dus la distrugerea clădirilor, a podurilor, a drumurilor, a sondelor de petrol și a conductelor. În această regiune dens populată au murit oameni, familii întregi au rămas fără adăpost, țițeiul toxic a ajuns în mediul înconjurător. Dar acest caz este pur și simplu cel mai semnificativ.

În întreaga lume au loc din ce în ce mai multe catastrofe provocate de om de acest gen, pe măsură ce crește extragerea petrolului și gazului. Prăbușiri de pămînt, din cauza căreia se produc cutremure, au fost înregistrate și în Rusia, în special la mina din Starogroznenskoe. Cu acest fenomen oamenii luptă prin pomparea apei în straturile adînci. Deci, în cazul Wilmington, la fiecare tonă de petrol extras sînt pompați 1600 de litri de apă. Cu toate acestea, oamenii de știință cred că un astfel de remediu nu este un panaceu. Apa pompată ar putea ridica temperatura masivului ceea ce, la rîndul său, ar putea provoca cutremure.

Recent, au apărut știri alarmante despre așezarea fundului Mării Nordului pe teritoriul depozitului Ecofisc. Ea este însoțită de deformarea sondelor și a platformelor petroliere în sine. Nimeni nu poate deocamdată să calculeze ce daune sînt aduse și vor fi aduse ecosistemului. Da, mișcările tectonice sînt rezultatul inevitabil al extracției de petrol.

Însă aceasta nu e totul. Să ne amintim de cel mai mare dezastru tehnogenic pe mare, care a avut loc în 2010. Pe platforma petrolieră Deepwater Horizon, de pe care a fost efectuată forarea sondei și extragerea de petrol pe mare, a avut loc o explozie. În Golful Mexic s-au scurs 5 milioane de barili de petrol (mai mult de 670 de mii de tone), s-a format o pată de petrol de 75 de mii de metri pătrați. Compania BP, deținătoarea licenței de extragere a petrolului, aproape că a dat faliment, încercînd să înlăture consecințele accidentului. Dar problema, desigur, nu constă în ea. Cea mai puternică lovitură a fost aplicată biodiversității Oceanului Planetar: zeci de specii de plante, animale, pești au murit definitiv... Ecosistemul nu s-a recuperat nici pînă în prezent.

Din păcate, petrolul nimerește în bazinele de apă și prin multe alte căi: în primul rînd, prin rupturile existente în scoarța pămîntului.  Potrivit statisticilor, în locurile de prelucrare și extracție a petrolului, de-a lungul conductelor de petrol instalate, cantitatea de materii prime scurse ajunge la 200 de litri pentru fiecare doi kilometri pătrați. Acesta este un proces inevitabil care poate fi oprit într-un singur mod: oprirea extragerii de petrol. 

Omenirea demult se gîndește la acest lucru. Nu e de mirare că pe drumuri au apărut deja mașini care funcționează pe combustibil alternativ din surse regenerabile de energie, care nu dăunează mediului.

”Căluți” electrici 

Despre mașinile electrice se vorbește de mult timp. Ele sînt într-adevăr mult mai curate decît motoarele "murdare" cu ardere internă. Dar creatorii lor nu au reușit deocamdată  să înlăture numărul mare de dezavantaje care i-ar provoca pe oameni să treacă masiv la "caii electrici". Iată doar cîteva dintre ele.

Mașina electrică parcurge o distanță relativ mică de la o încărcare la alta și nu există locuri unde ar putea fi "alimentată". Numărul stațiilor de încărcare este foarte limitat chiar și în Europa, ce să mai spunem, să zicem, despre Rusia? Dar și procesul de încărcare în sine este îndelungat: poate dura chiar și cîteva ore. Foarte discutabilă este și exploatarea cu succes a mașinii electrice într-o climă rece. Și aceasta este o problemă foarte importantă nu numai pentru Rusia, ci și pentru SUA, Canada și unele state europene.

Emisii zero

Mașina viitorului este considerat automobilul pe hidrogen. "Inima" lui este motorul electric. Care este, în acest caz, diferența de mașina electrică?  Pentru a nu ne aprofunda în complexitatea procesului, este destul să spunem: electricitatea este produsă ca urmare a unei reacții chimice cu implicarea H2. Ea are loc în interiorul celulelor elementelor pentru combustibil.

Automobilul pe hidrogen are cîteva deosebiri foarte pozitive față de mașinile "pe benzină". La "ieșire", în loc de gaze nocive, în atmosferă sînt emiși vapori curați de apă – aceasta și este acea "emisie zero", pe care insistă toate convențiile europene.

Prin ce altceva este bună mașina pe hidrogen? Deplasarea silențioasă în comparație cu mașinile obișnuite. Start rapid. Economie: 1 gram de hidrogen vă permite să obțineți aproape de 6-7 ori mai multă energie decît aceeași cantitate de benzină. Mașina pe hidrogen se alimentează la fel de repede ca o mașină pe benzină și este mult mai rapidă decît o mașină electrică. Rezerva sa de putere de 500-600 km este mult mai mare decît cea a mașinilor electrice și puțin mai inferioară decît a mașinilor cu motor cu ardere internă (indicatorul mediu al lor este de 800-900 km).

Este importantă și ușurința de întreținere tehnică. Schimbarea bujiilor și a uleiului la motorul cu ardere internă - despre toate aceste coșmarurile tradiționale, proprietarul unui vehicul pe hidrogen poate uita. 

Da, hidrogenul este foarte tolerant la mediul înconjurător, simplu și ușor de folosit, dar înainte de a cuceri drumurile planetei, trebuie de rezolvat o serie de probleme.

Infrastructura

Dezvoltarea transportului cu hidrogen necesită dezvoltarea infrastructurii sale. 

Deocamdată o mașină care funcționează pe hidrogen este mai greu de alimentat decît pur și simplu a turna benzină în rezervor. H2 trebuie să fie în stare comprimată sau lichefiată. Problema stațiilor de alimentare este foarte importantă, de altfel transportul pe hidrogen nu va putea să se dezvolte. Iată ce reiese dacă e să comparăm cu mașinile electrice. Stațiile de încărcare electrică pot fi plasate peste tot, chiar și în locuri publice (în cazul mașinilor pe hidrogen acest lucru nu este deocamdată posibil). Este adevărat că timpul de încărcare este semnificativ diferit (repetăm). Mașinile electrice se alimentează de la 1 pînă la cîteva ore, iar automobilele cu hidrogen - timp de cîteva minute.

Și totuși, numărul de stații de alimentare cu hidrogen (VPS) în lume crește. La începutul anului 2020, pe planeta noastră erau deschise 432 de stații. Problemă este rezolvată deosebit de radical în Asia: 178 de stații, dintre care 114 se află în Japonia, iar 33 - în Coreea. În China se vor deschide 1000 de stații de alimentare pînă în 2030. În Europa existau 177 de stații, dintre care 87 sînt situate în Germania, iar 26 în Franța. În Elveția există 4 stații de hidrogen, iar 26 sea flă în process de costrucție. În America de Nord funcționează 74 de stații, dintre care 48 se află în California.

Deocamdată, dezavantajul mașinilor cu hidrogen este prețul ridicat al combustibilului (în comparație cu mașinile electrice), în schimb prețurile la benzină și la hidrogen nu se deosebesc prea mult. Adevărul e că, odată cu apariția noilor tehnologii, va se va ieftini și hidrogenul. 

Dar deocamdată, automobilele pe hidrogen au prezentat interes producătorilor tradiționali de automobile. Iată doar cîțiva dintre ei.

Compania Honda prima a prezentat versiunea în serie a mașinii care funcționează pe hidrogen– Honda FCX Clarity.

Concernul Toyota produce un vehicul pe hidrogen cu un nume foarte elocvent Toyota Mirai ("viitorul" în traducere din japoneză).

A provocat interes și crossover-ului electric Hyundai Nexo pe hidrogen.

Hidrogenul cucerește și aerul. Astfel, în iunie 2019, compania Alaka'i Technologies (Massachusetts) a prezentat un model al avionului Skai care funcționează pe hidrogen lichid. În el încap cinci pasageri, poate zbura cu o singură încărcare 600 km, aflîndu-se în aer timp de aproximativ patru ore. Aceasta nu este prima mașină zburătoare. Anterior, și compania Boeing și-a prezentat propria versiune. 

Compania aeriană ASX (Michigan) a creat un nou aparat cu decolare și aterizare verticală VTOL. Acesta este un aparat de zbor inovator cu zero emisii și care nu produce zgomot.

Concernul aerospațial Airbus, în luna septembrie a anului trecut, a demonstrat modele a trei avioane de pasageri care, de asemenea, funcționează pe combustibilul viitorului - H2. Nu în zadar proiectul se numește ZEROe (din engleză Zero Emissions – "zero emisii"). 

...Va înlocui oare mașina cu hidrogen pe cele tradiționale? În favoarea sa se declară tot mai mulți oameni care au grijă de mediul înconjurător și de viitorul copiilor lor. Dar asta nu e tot.

Rezervele de petrol și gaze vor fi suficiente, potrivit diferitor estimări, pentru circa 50-100 de ani. Prețul combustibilului este deja destul de mare și va continua inevitabil să crească - pe măsura formării resurselor naturale.  Între timp, metodele de gestionare a acestei energii costisitoare sînt ineficiente: emisiile forțate de dioxid de carbon ajung la 28%.

Experții cred că hidrogenul va ajuta lumea să scape de "dependența de hidrocarburi". Căci pe măsură ce tehnologiile vor evolua, fiecare familie va primi la dispoziție un dispozitiv de fabricare a hidrogenului pentru propriile necesități, un fel de "sondă" personală de producere a energiei. Ce înseamnă asta? Independență totală de comunicațiile centralizate electrice și de gaze, auto-asigurarea cu căldură și cu apă caldă. O casă autonomă eficientă din punct de vedere energetic, a cărei întreținere necesită cheltuieli minime. Apa - sursa de obținere a H2 - este mult mai accesibilă decît petrolul și nu amenință cu emisii dăunătoare. Cu alte cuvinte, H2 este capabil să realizeze visul de demult al omenirii: să asigure libertatea deplină - de la deplasare la necesitățile personale și auto-realizare. Hidrogenul este anume acea resursă energetică care ne va duce cu adevărat în viitor. 

Autor: Catruc Valerii