Înregistrare audio a unui apel la 911 dintr-un avion care se prăbușea

Am ascultat cîndva o înregistrare audio a unui sunet la 911, în America. A sunat un bărbat. Dintr-un avion care se prăbușea.

El aproape că țipa, fără să-și ascundă panica:

- E 911? Conversația este înregistrată?? Corect?

- Da, domnule. Da, este înregistrată. Ce s-a întîmplat, domnule?

- Noi cădem... Avionul... Cade...

- Care avion, unde...

- Asta e deja... Nu reușim... Ellie, numele soției mele este Ellie", a strigat bărbatul. - E însărcinată. Dați-i înregistrarea asta. Ellie, ești puternică, te rog să fii puternică și fără mine. Ellie, chiar dacă nu mă întorc, voi fi alături, Ellie. Voi fi mereu alături de tine și de viitoarea noastră fiică... Te iubesc, vă iubesc... Ellie...

Înregistrarea se întrerupe...

Am izbucnit în lacrimi. Cît de... puternic. Sincer. Dureros.

M-am gîndit: dacă, Doamne ferește, m-aș afla într-un avion care cade, ce aș face? La ce m-aș gândi, ce mi-aș aminti, ce aș regreta, pe cine aș suna...

Este foarte înfricoșător să ne imaginăm așa ceva, dar este util: totul devine cumva dintr-o dată simplu și clar, ceea ce este important și ce nu.

Că acest contract, în care pentru a treia zi nu putem introduce un punct care să convină ambelor părți, este un nonsens. Și acolo, în avionul care se prăbușește, nu-mi voi aminti niciodată de el.

Dar fiica care îmi cere de o săptămână să-i construiesc calea ferată, pentru că hamsterul ei vrea să devină mașinist, acest lucru este important. Mai important decât toate contractele...

Fratele meu Dima a dispărut fără urmă. În dimineața zilei în care s-a întâmplat, el împreună cu mama mergeau spre stația de autobuz și i-a spus mamei: "Vreau să-ți spun ceva..."

Dar apoi a venit autobuzul, mulți oameni, mama se grăbește la lucru, întîrzie la o întâlnire și spune: "Diseară vom vorbi, fiule, așteaptă-mă".

Iar seara el nu mai era.

Și nu a mai fost niciodată.

Mama adesea vorbește despre asta. Ea spunea: "De-aș fi știut..."

Ea a vrut să spună că, dacă ar fi știut cum se vor întîmpla lucrurile, ar fi lăsat la o parte toate autobuzele și întîlnirile din lume pentru a afla ce voia să spună el atunci...

Ultima dată mama și-a văzut fiul de la fereastra acelui autobuz. Și a trăit cu această durere toată viața.

Dacă ai ști că acesta e ultimul tău avion... Sau ultima ta întâlnire, atunci ce? Ce ai fi spus altfel? Ce ai fi făcut altfel?

Știi, poate că ar trebui să trăiești această zi ca și cum ai ști că este ultima?

Ei bine, nimeni nu vă va spune acest lucru, de aceea trăiți în fiecare zi, astfel încît, dacă este ultima zi, să nu regretați că ați cheltuit-o pe fleacuri...

Și pentru a acorda prioritate vieții, cuplați-vă imaginar centura în avionul care se prăbușește condiționat, simțiți căderea liberă și...

- Bună, Mișa. Nu întreba nimic, doar pune pe înregistrare această conversație chiar acum. Da. Urgent. Te iubesc foarte pe tine și pe copii. Foarte. Voi sîntețu cel mai bun lucru care mi s-a întîmplat în viața mea. Danea, fiule Katea, puișor, mama va fi mereu cu voi, auziți? Chiar dacă aceasta este ultima noastră conversație... Voi fi mereu alături, și vă voi proteja...

Dumnezeu. Plîng chiar și atunci cînd scriu.

Și acum, din acest punct, este mai ușor să decidem ce este cel mai important, să construim un drum corect în viață și să o trăim intens, ca și cum nu am avea o viață întreagă de trăit, deși ea desigur, există.

Să trăiești... singura ta viață ca și cum ar fi singura viață. Nu pe maculator, dar direct pe curat.

Să nu pierdem cel mai important lucru.

Și ce-a mai inventat ea - un hamster-mașinist! E un miracol.

Dimineața, imediat ce ne trezim, vom asambla imediat calea ferată...

Autor: Olga Savelieva