Memorium pelerinului din Europa (Partea a II)
Memorium pelerinului din Europa - din radio-pragram "Aerostat" (Partea a II)
Iată şi oraşul Lourdes, situat în sud-vestul Franţei, care nu avea de remarcat nimic notabil până la mijlocul secolului al XIX-lea.
Dar, la 11 februarie 1858, o fată de ţărani de 14 ani, Bernadette Soubirous, s-a dus la plimbare cu prietene prin împrejurimi, şi a văzut într-o peşteră din pădure o doamnă necunoscută, îmbrăcată în haine albe cu o pelerină albastră şi mătănii albe. Doamna a făcut un semn de cruce şi a dispărut. Bernadette a întrebat prietenele: "Aţi văzut o doamnă în alb?". "Nu" – au răspuns ele. " Atunci şi eu n-am văzut nimic" - a decis Bernadette. Dar ceva nu-i dădea pace şi ea a venit înapoi şi a doua zi. Doamna a fost la faţa locului. Bernadette –o fată precaută – a stropit-o cu apă sfinţită. Dar doamna nu a dispărut.
Fenomenele au durat cinci luni. Doamna a învăţat-o pe Bernadette o rugăciune, pe care a ordonat să nu o spună nimănui. De mai multe ori, Bernadette, instigată de adulţi, o întreba: "Cine sunteţi?"; Doamna doar zâmbea şi nu spunea nimic - dar a 16-ea oară ea a răspuns – Eu sunt Întâmpinarea Maicii Domnului".
Pe 16-iulie Doamna a apărut Bernadettei pentru ultima dată – la acel moment, Lourdes vuia de diferite zvonuri şi puncte de vedere contradictorii. Peştera, în care au avut loc fenomenele, a fost baricadată – cât mai departe de păcat - prin ordinul primarului. Curând a devenit evident faptul, că apa din sursa, care a apărut în mod miraculos în grotă, aduce vindecare bolnavilor.
Examinând atent cele întâmplate, Biserica a recunoscut că lui Bernadette s-a ivit însăşi Maica Domnului. De atunci, Lourdes a căpătat o glorie incomparabilă şi a devenit un centru important de pelerinaj în Franţa. Pe parcursul anului acolo vin în vizită milioane de pelerini. Şi cu mulţi dintre ei se petrec vindecări miraculoase, pe care ştiinţa nu le poate explica.
Dar să ne întoarcem în Anglia. Printre colinele verzi din Somerset se evidenţiază una - imensă, cu ruinele turnului antic în partea de sus.
Nu prima mie de ani, oamenii vin aici. Tradiţia spune, că acest loc a fost vizitat de însuşi Isus Hristos. Iosif din Arimatea a construit aici o biserică pe locul căreia mai târziu a crescut Glastonbury Abbey; după cum se menţionează în vechile cronici: "cel mai sfânt pământ în Anglia".
Tot aici, potrivit unor surse, Iosif a ascuns cupa Sfântului Graal.
Aici sunt înmormântaţi regele Arthur şi regina Ginever, iar cu mult timp înainte aici a fost sanctuarul Mamei tuturor lucrurilor. Acest deal a servit drept un refugiu pentru sfinţii medievali - Patrick, Dunstan, Benedict, David şi Brigitte.
Spre partea de sus a acestuia duce un traseu de tip labirint, aproape imperceptibil, străbătut încă cinci mii de ani în urmă – care se încheie aproape în partea de sus a vârfului – lângă piatră, unde înainte a fost intrarea în altă lume.
Anume aici Gwyn ap Nudd, regele lumii subterane, a dus o conversaţie cu sfântul Collin înainte ca poporul său vechi pentru totdeauna a părăsit suprafaţa pământului.
Anume aici pe insula de mere, Avalon Island, zîna Morgana l-a adus pe Arthur, rănit mortal.
Acest loc este cel mai misterios şi cel mai sfânt din Marea Britanie - Glastonbury Tor. Un turn semi-dărăpănat, care este compus din aceleaşi pietre din care a fost construit fortul lui Arthur însuşi. Iar cupa Sfântului Graal, conform legendei, îngropată de către Iosif din Arimatea la poalele lui, pentru totdeauna a colorat apa izvorului sfânt în culoarea roşie.
Cu adevărat, un loc magic.
Minunile, desigur, nu pot fi explicabile ştiinţific - însă omul, după natura sa, încearcă de a aduce toate faptele cunoscute la un sistem. Locurile sacre vechi - nu sunt o excepţie.
Experţii în "geografia sacrală" au ajuns la următoarea concluzie. Ca şi prin corpul uman trec meridianele energetice, de aceea funcţionează acupunctura, aşa şi prin pământ trec meridianele geomagnetice, aşa numitele "linii de forţă magnetică" sau "venele dragonului". Aflarea omului pe ele sensibilează, înt-un mod special, conştiinţa omului.
În antichitate acest fapt era bine cunoscut. Prin urmare, anume acolo se găseau locurile de cult lui Dumnezeu. Odată cu venirea creştinismului, constructorii inteligenţi au început să construiască acolo biserici creştine pe locurile aflării foştelor sanctuare. Anume de-a lungul acestor linii, sau în punctele de intersecţie a lor se află şi Mont St. Michel, şi Stonehenge, şi Catedrala Chartres şi Glastonbury - şi o mulţime de alte locuri sacre în Europa.
De aceea monumentele antice sunt importante. Acestea marchează locurile, în care câmpul Pământului, într-un mod special, afectează conştiinţa noastră, unde este mai uşor pe un timp oricare să renunţăm la punctul nostru de vedere van şi deşert asupra lumii şi măcar pentru un moment să vedem viaţa noastră ca o parte demnă şi obligatorie a mântuirii Creatorului. Pentru că până nu o vedem astfel, rămânem pur şi simplu bio-roboţi care se nasc fără nici un sens, îşi continuă neamul şi mor.
Dumnezeu sa ne apere de o astfel de soarta mizerabilă!
Autorul şi mediatorul: Boris Grebeşicov
155