Microbii din întreaga lume au început să mănînce plastic - studiu

Oamenii de știință au studiat probele de ADN ale microbilor prelevate din 236 de locuri de pe planetă. S-a dovedit că în genele lor sunt codificate 30 de mii de enzime capabile să descompună 10 tipuri de plastic. Și cu cît există mai mult gunoi, cu atît este mai mare concentrația acestor microorganisme.

Oamenii de știință de la Universitatea Tehnică Chalmers din Suedia au descoperit că numărul enzimelor microbiene capabile să descompună plasticul este în creștere, iar acest lucru este direct proporțional cu nivelul tot mai mare de poluare a Pămîntului.

În regiunile care suferă cel mai mult de poluarea cu plastic, există mai mulți microbi care mănîncă plastic în sol și mări.

"În acest moment, nu știm prea multe despre aceste enzime care descompun plasticul. Nu ne-am așteptat să găsim un număr atît de mare în microbi diferiți și în habitate diferite", a declarat autorul principal al studiului, Jan Zrimek.

Cercetătorii au ajuns la această concluzie analizând genele găsite în probele de ADN prelevate din 236 de locuri din întreaga lume. Ei căutau gene care codifică enzimele care descompun plasticul.

În total, oamenii de știință au descoperit 30.000 de enzime – 12.000 în microbiomul oceanic și 18.000 în sol - capabile să descompună 10 tipuri diferite de plastic.

"Studiul nostru demonstrează clar modul în care mediul reacționează la intervenția omului", au remarcat oamenii de știință.

În zonele care sunt mai poluate cu plastic decît altele, există mai mulți microbi care îl "mănâncă”.

Aproximativ 8 milioane de tone de plastic ajunge în oceanul mondial în fiecare an, se spune în publicație. Producția în masă a plasticului a început abia în a doua jumătate a secolului XX, dar acest material artificial a s-a răspîndit în mediul natural în doar cîteva decenii.

Începînd cu  gheața Antarctică pînă la adîncurile gropii Marianelor, practic nu există un mediu natural pe Pămînt care să nu sufere de poluarea cu plastic.

Unul dintre principalele avantaje ale plasticului este elasticitatea acestuia. Celălalt avantaj al său este durabilitatea, fiind, în același timp, și  principalul său dezavantaj. Plasticul rămîne în mediu mult timp. De exemplu, un pai de plastic se poate descompune pînă la 200 de ani.

În ciuda amplorii problemei, cercetătorii consideră că descoperirea acestor microbi poate fi folosită pentru a descoperi noi enzime și a le folosi în procesele de reciclare a plasticului, ceea ce va aduce omenirea cu un pas mai aproape de rezolvarea problemei globale.