Moldova tulburată de ideile de şist

Foto: zn.ua

Sezonul de încălzire s-a încheiat şi mulţi cetățeni din Republică au respirat ușurați. Măcar pentru un timp facturile pentru serviciile comunale vor fi mai puţin îngrozitoare. Însă ANRE deja, examinează posibilitatea de a crește prețurile la energia electrică. Capcana energetică nu are de gând să elibereze ostaticii săi. În acelaşi timp, autoritățile descriu perspective luminoase pentru viitor: chipurile, în curând vom stăpâni vântul și ne vom încălzi cu brichete de paie.

Toate aceste proiecte sunt bune doar de dragul aparențelor. Incapacitatea politicienilor noștri de a negocia a intrat deja, în gura lumii. Însă e una, când ei nu se pot înţelege între ei, și cu totul altceva, atunci când vine vorba de probleme de importanță vitală pentru întreaga țară. Al doilea an, Republica Moldova trăieşte fără un contract legal cu Gazprom-ul. În goană după regimul efemer fără vize cu UE, guvernul a semnat un acord cu privire la punerea în aplicare a celui de al treilea pachet energetic, care este în detrimentul intereselor economice ale Gazprom-ului. Și acum toată populaţia achită acest pas, primind gazele naturale cu 30% mai scump.

Între timp, ne se spune că în viitorul apropiat, Moldova va fi capabilă să se elibereze de jugul odios al Gazprom-ului. Mari speranţe sunt puse în construcţia gazoductului Ungheni - Iași. Deși, acum s-a dovedit că Autoritatea Națională de Reglementare în Energie din România, a emis un ordin prin care exportul gazelor naturale române este posibil doar prin teritoriul țărilor UE. Partea română nu se grăbeşte să investească în construcția gazoductului.

Gazul este o sursă de energie strategică pentru Moldova. Poate că poziția guvernului nostru se bazează pe convingerea că țara are propriile rezerve de gaze? De exemplu, recent, prim-ministru în exerciţiu, Vlad Filat a declarat lansarea unui proiect comun cu Ucraina, privind extragerea gazului de șist în regiunea de frontieră moldo-ucraineană. Estimările volumului zăcămintelor sunt evaluate la 0,2-1,5 trilioane de metri cubi de gaze naturale şi aceste cifre sunt impresionante. Sunt cel puțin 20 de ani de "independență de gaze naturale", spun susținătorii acestei idei.

Dar, ca de obicei, apare o serie de probleme diferite care în fine pot reduce toate speranţele la zero. În primul rând, experiența Poloniei, care a reuşit cel mai mult în Europa, în domeniul extragerii gazului de șist, indică faptul că perioada de timp între foraje şi obținerea gazului la o scară industrială constituie nici mai mult, nici mai puțin, decât 10 ani. Este inutil să sperăm că în Republica Moldova, acest proces se va dezvolta mai repede decât în Polonia, mult mai avansată din punct de vedere economic.

Dar, după cum se pare, nu este vorba numai de termeni. Deoarece condițiile geologice din Republica Moldova și Ucraina, diferă în mod semnificativ de cele din Statele Unite, a căror experiență se intenționează să fie utilizată pentru foraj. Extragerea gazelor neconvenționale la noi va costa de 3-4 ori mai scump, decât de obicei, iar aceste sonde se epuizează de 5 ori mai rapid, decât la o extracție tradițională. Beneficiile economice ale acestei metode sunt destul de şubrede. Ca şi independența față de livrările externe din Rusia.

La un moment dat, boom-ul de şist în Statele Unite, de asemenea, a crescut din cauza dorinței de a obţine independența de livrările de petrol și de gaze, de marele risc din țările instabile politic din Orientul Mijlociu și Africa. Şi mulți experți bine-cunoscuți în domeniul energiei continuă să laude beneficiile presupuse ale SUA în exploatarea zăcămintelor de petrol și de gaze de șist. Politicienii nu obosesc să repete că această independență "depăşeşte limitele industriei energetice".

Poate că aici şi se află cheia fenomenului de șist. Este cunoscut faptul că beneficiile economice pentru Statele Unite ale Americii sunt spulberate în faţa posibilităţii de a obține avantaje geopolitice. Și expansiunea exportului american de energie, desigur, va adăuga o latură suplimentară la influența globală a Statelor Unite.

Însă, în previziunile optimiste care prezic pentru SUA o imagine de superputere energetică reînnoită, care inundă lumea cu petrol și gaze de șist, se ascunde şi o greșeală. Conform savanților bine-cunoscuţi în domeniul energiei, aceste previziuni se bazează pe un balon de săpun, o fraudă obişnuită a intriganților din Wall Street. De fapt, devine clar că revoluția de șist este un flash scurt în industria energetică, o piramidă frauduloasă nouă, construită cu grijă de către aceleași bănci de pe Wall Street și "analiștii de piață", mulți dintre care au participat la răspândirea ideii de securitizare a proprietăţii imobiliare din SUA în perioada 2002-2007.

Datele privind cantitățile tot mai mari de zăcăminte ale gazul de şist sunt majorate. În realitate, după cinci-şapte ani de la începerea exploatării industriale multe sonde sunt epuizate. Pentru a menține nivelul de producție sunt forate sonde noi. Este puţin probabil că aceste investiții uriașe vor fi rambursate. Dar, acest lucru nu deranjează pe nimeni. Știm că atunci când se sparge următoarea bulă financiară, suferă toată lumea în afară celor care au aruncat-o în aer. Ca urmare, țările furnizoare de combustibili tradiționali, desigur, vor suporta pierderi şi probabil vor fi destabilizate. Dar, vor plăti pentru această "victorie" toţi participanții revoluției de șist.

În afară de pierderile financiare, țările care au păşit pe această cale se vor ciocni, de asemenea, şi cu consecinţelor ecologice ale acestor exploatări. Ideea de a produce gazul din şisturi de lut a devenit posibilă datorită dezvoltării tehnologiei de fracturare hidraulică. Această tehnologie presupune un foraj vertical și orizontal al sondelor (8-15 unităţi pe un km pătrat), la o adâncime de 2 - 3 km. Apoi în sonde se pompează un amestec de nisip și apă cu substanțe chimice care creează o presiune la 1500 de atmosfere, distrugând statul de rocă. Pentru a umple fiecare sondă sunt necesari de la 5.000 la 20.000 metri cubi de apă. Această apă este luată din apeductele magistrale şi locale. Pe lângă fiecare sondă se săpă o groapă de peste 500 de metri pătraţi în adâncime pentru sedimentarea și evaporarea lichidului radioactiv toxic.

Discuțiile despre pericolele ecologice ale extragerii gazului de șist în Statele Unite nu încetează ani în şir. O ilustrare izbitoare a consecințelor folosirii fracturării hidraulice a fost filmul documentar Gasland realizat de Josh Fox, lansat pe marele ecrane în 2010. În el se arată cum locuitorii orașului Dimock, Pennsylvania, ard apa din robinet, contaminată cu metan în urma dezvoltării unui câmp din apropiere pentru obţinerea gazului de șist.

Cazuri de contaminare a apelor au fost detectate în Colorado, Texas și Virginia de Vest. Extragerea şistului a fost oprită în statele New York, Pennsylvania şi New Jersey, provinciile canadiene Quebec și Alberta. În acest an, oamenii de ştiinţă americani au adus la cunoştinţă public, efectele negative asupra sănătăţii ale substanțelor chimice utilizate în procesul de fracturare hidraulică.

Iar în Statele Unite, densitatea populației în zonele extragerii gazului de șist este foarte scăzută. Nu este de mirare că Europa dens populată, aproape că nu foloseşte această tehnologie. În acest an, Senatul Francez a interzis utilizarea tehnologiei de fracturare hidraulică. Toate autorizațiile pentru dezvoltarea zăcămintelor de petrol şi de gaze prin această metodă, eliberate mai înainte în Franța au fost anulate. Toamna, în Marea Britanie compania Cuadrilla Resources a suspendat extragerea şistului care a provocat o serie de cutremure în apropierea stațiunii balneare Blackpool din Lancashire. În UE, se pregăteşte un proiect de directivă, care poate interzice complet producerea gazelor din rocile sedimentare.

Ce va fi cu Moldova în care unica sursă de materie primă este solul fertil? Sau perspectiva de a obţine pentru 20 de ani o "independență de gaze" acoperă toate riscurile? Substanțele care sunt injectate în sol pentru extragerea gazului de șist sunt extrem de toxice. O parte din ele rămân în pământ, iar cealaltă parte riscă să otrăvească apele subterane. Este un dezastru pentru mediul înconjurător. Poate că ar trebui să ne gândim şi la soarta generațiilor viitoare.