Naşterea copiilor în cultura slavă

Pentru apariția unui copil părinții se pregătesc cu mult înainte de termenul mult-aşteptat. Griji, nevoi aşteptarea emoţională. Dar cum a fost la strămoşii slavilor?

Grija pentru copil apărea cu mult înainte de sosirea lui pe lume. Din timpuri imemoriale slavii încercau să protejeze mamele viitoare de la tot felul de pericole, inclusiv supranaturale. De exemplu, dacă soțul era departe, femeia tânără a fost sfătuită să încinge centura lui și la noapte să se învelească cu hainele lui, ca "forța" soțul să păzească şi să protejeze soția. Și în ultima lună înainte de naștere nu se recomanda ca femeia să iasă din curte, și mai bine din casa, pentru ca spiriduşul casei și focul sacru de vatră ar putea veni întotdeauna în ajutor. Pe scurt, persoanele străine nu aveau nevoie să ştie despre sarcina și cu atât mai mult despre termenul de naştere.

Iar femeia ce aștepta un copil, a fost considerată preferata zeilor care poate aduce fericirea. Ea a fost cu plăcere invitată în grădinile pentru a fi servită cu mere: dacă o femeie însărcinată va gusta fructul din rodul unui măr tânăr care pentru prima dată a adus recolta, acest măr toată perioada lui va da roade din belșug ...

Şi iată că vine momentul în care copilul trebuie să se nască. Slavii credeau din antichitate: nașterea ca şi moartea încalcă limita invizibilă între lumea celor morți și celor vii. Este clar că o astfel de întâmplare periculoasă nu ar trebui să se întâmple aproape de locuința umană. În multe culturi femeia se îndepărta în pădure sau tundra, pentru a nu dăuna pe nimeni. Și la slavii vechi femeile, de obicei, năşteau într-o altă încăpere, o baie bine încălzită. Femeia desfăcea părul, în casă deschideau de asemenea ușile și cuferele, dezlegau nodurile, deschideau lăcatele. Se pare că acest lucru o ajuta în sens psihologic.

În toate timpurile alţi oameni şi soțului ei drag au avut de ales - a ajuta femeia sau a se gândi doar la ei înșiși. Și, bineînțeles, în toate timpurile au trăit oameni al căror alegerea a fost nobilă. Despre ei există numeroase povești.

Cronicarii nu au prins epoca izolării femeilor lăuze. De obicei, viitoarea mamă a fost ajutată de o femeie în vârstă, cu experiență în astfel de chestiuni. O condiție esențială a fost ca ea înseşi să fi avut copii sănătoşi, de dorit, băieți. În plus, deseori la naştere a fost prezent ... soțul. Acum acest obicei se întoarce la noi ca un experiment împrumutat de peste hotare. Între timp slavii vechi (și chiar nu atât de vechi) nu au văzut nimic neobișnuit în faptul că alături de o femeie să fi fost un om puternic, de încredere, iubit și iubitor.

A existat la strămoşi şi o practică similară cu așa-numitul ciocan mare al popoarelor din Oceania: deseori soțul striga și gemea pentru soție. Pentru ce? Printre altele, cercetătorii scriu că astfel soțul atrăgea atenția asupra sa a forțelor răului, sustrăgându-le de la mama viitoare!

Femeia însărcinată purta o mulțime de obiecte ascuțite protectoare, cum ar fi bold, cuțit, foarfeca, etc. și de asemenea ea însăși făcea o păpușă talisman pe care a fost interzis să arate cuiva, acest talisman prelua oamenii de deochi de la femeie și copil, după naștere ea îl arunca la cineva într-o căruță cu fân. Exista o altă păpușă care proteja copilul de maladii şi aceasta se făcea înainte de naștere, iar soțul trebuia să doarmă cu acest talisman pentru a preda copilului energia sa protectoare, apoi păpuşa se punea în patul copilului după naștere.

Și iată că… copilul a fost născut cu succes. Dacă era un băiat, cordonul ombilical a fost tăiat cu toporul sau săgeata pentru a crește un vânător sau un meşter artizan. Dacă o fată – cu fus, ca ea să crească o meşteriţă de lucru manual. Buricul a fost legat cu fire de in, împletit cu părul mamei și tatei. "A lega" în limba rusă veche înseamnă "a moşi" (a ajuta), de la care provine cuvântul „moaşă”.

Primul scutec pentru fiul servea cămaşa tatălui, pentru fiica – cea a mamei. În general, toţi primii paşi legaţi de copil (baie, hrănire, tunderea părului și așa mai departe) au fost înconjuraţi de ritualuri foarte importante și interesante.

Tatăl - capul familiei - în mod solemn ţinea noul-născut și îl arăta Cerului și Soarelui (neapărat de răsărit – pentru o viață lungă), Focului; Vetrei; Lunii noi (în creştere, ca copilul să crească bine), aplica la Mama Pământ și în cele din urmă, îl muia în Apă (sau îl stropea, dacă era frig). Astfel, copilul a fost prezentat tuturor Zeilor ai Universului, tuturor stihiilor naturale şi predat sub protecţia lor.