Parabola despre bunătate

O parabolă uimitoare despre bunătate, valori adevărate și despre prețul pe care fiecare dintre noi este dispus să plătească.

Vânzătorul stătea în spatele tejghelei magazinului și se uita absent pe stradă. O fetiță mică a venit spre magazin și literalmente s-a lipit de vitrină. Când a văzut ceea ce căuta, ochii i s-au aprins de bucurie...

Ea a întrat în magazin și a rugat vânzătorul să-i arate mărgelele de turcoaz.

- Sunt pentru sora mea. Le puteți împacheta frumos? – a întrebat fata.

Proprietarul a privit cu neîncredere și a întrebat copilul:

- Da câți bani ai?

Fata a scos din buzunar o batistă, a deschis-o și a vărsat câteva monede mici pe tejghea. Cu speranță în glas a întrebat:

- E de ajuns?

Au fost doar câteva monede mici. Fata continua cu mândrețe:

- Știți, vreau să fac un cadou pentru sora mea mai mare. De când a murit mama, sora are grijă de noi, și nu prea are timp pentru sine. Astăzi e ziua ei de naștere, și sunt sigură că ea va fi fericită să primească aceste mărgele, ele se potrivesc perfect la culoarea ochilor ei.

Omul a luat colierul, a intrat în adâncul magazinului, a adus o cutie în care a pus turcoazul, l-a împachetat și l-a legat o panglică frumoasă.

- Poftim! - a spus el fetei. - Și poartă-le cu grijă!

Fetița a fugit din magazin și s-au grabit acasă. A doua zi de lucru se apropie de sfârșit, când la pragul acelueași magazin a întrat o domnișoară tânără. Ea a pus cutia cu turcoaz pe tejghea vizavi de vânzător, cu ambalajul separat și arcul dezlegat.

- Aceste mărgele au fost cumpărate aici? Cât costă?

- Ah! - a spus proprietarul magazinului - costul oricărui produs din magazinul meu este întotdeauna ceva confidențial, păstrat între mine și clientul meu.

- Dar sora mea a avut doar câteva monede. Aceste mărgele sunt din turcoaz, nu? Trebuie să fie foarte scumpe. Nu ne putem permite așa ceva.

Omul a luat cutia, cu mare tandrețe și căldură a restaurat ambalajul, a înmânat-o fetei și a zis:

- Fetița aceasta a plătit prețul suprem ... mai mult decât a putut să plătească orice adult: ea a dat tot, ce avea.

Tăcerea a umplut magazinul, doar două lacrimi mari străluceau pe fața fetei, ce strângea în mână tremurândă un pachet mic ...