Protecţia faunei sălbatice în zonele de conflict

“Cercetările confirmă faptul că cele mai multe conflicte armate apar în zonele cu o bogată diversitate biologică", - spune Eva Fern şi explică de ce membrii mişcării pentru conservarea naturii foarte des se află pe prima linie de luptă pentru salvarea speciilor.

De exemplu, pământul tulburat din Afganistan. Această ţară are o varietate surprinzatoare de specii: de la veveriţe gigantice zburătoare până la lynxul Himalaya. Desigur, războiul este o tragedie, în primul rând, pentru oameni. Însă, daunele pe care acesta a provocat mediului înconjurător, de asemenea, sunt alarmante. În Afganistan, în ultimii treizeci de ani au dispărut aproximativ 50% din păduri, şi reprezentanţii faunei sălbatice sunt vânaţi pretutindeni.

Legătura dintre protecţia mediului şi sfera de cuprindere a conflictului a fost analizată în raportul publicat în revista “Biologia protecţiei naturii” din anul trecut. S-a constatat că, în ultimii 50 de ani, mai mult de 80% din toate ciocnirile armate au avut loc în zonele cu niveluri extrem de ridicate ale diversităţii speciilor.

În anii 90 în Africa, în zona bogată din punct de vedere biologic, Albertin, revoltele civile au transformat parcurile naţionale în cetăţile rebelilor şi au devenit un refugiu pentru fugari, acest fapt a provocat o scădere drastică a populaţiilor de mamifere.

Recent, situaţia instabilă în alte părţi din Africa, inclusiv Zimbabwe şi Republica Centrafricană, a servit ca o revitalizare a braconajului şi distrugerea elefanţilor, creşterea volumului comerţului ilegal cu fildeş.

Prin urmare, pentru o intervenţie mai activă în protejărea speciilor sălbatice şi a habitatelor animalelor sălbatice, organizaţiile de protecţie a mediului trebuie să-şi intensifice prezenţa în zonele de conflicte existente şi în cele în stare de post-conflict.

Din cauza tulburărilor civile, care apar din litigii privind proprietatea asupra resurselor naturale, există un alt motiv pentru participarea necesară a organizaţiilor de mediu în aceste domenii - implicarea lor poate ajuta la păstrarea păcii.

Programul de Mediu al Naţiunilor Unite (ONU AIA), Banca Mondială şi Institutul Internaţional pentru Dezvoltare au recunoscut legătura dintre gestionarea resurselor naturale şi reconstrucţia regiunilor de post-conflict.

În ce mod, organizaţiile de protecţie a mediului pot contribui la stabilitatea politică? Parţial, prin construirea (sau construirea de la zero), a structurilor pentru administrarea resursele naturale.

În timpul conflictului, atunci când oamenii fug, şi după, când refugiaţii se întorc, metodele tradiţionale de gestionare a pădurilor şi păşunilor pot să dispară. Ajutor la reluarea managementului local al resurselor naturale devine o cheie în regulamentul de supra-păşunat, pescuit şi concurenţă pentru resursele în scădere.

În Republica Democratică Congo (RDC), de exemplu, zeci de ani de lupte au alimentat comerţul cu carnea animalelor sălbatice, păduri tropicale şi cărbune.

Prin finanţare din partea Agenţiei pentru Dezvoltare Internaţională din SUA, personalul din organizaţiile privind protecţia mediului au realizat controlul asupra procesului de utilizare excesivă a resurselor naturale şi au contribuit la reducerea nivelului de corupţie, precum şi au început să elaboreze un plan de gestionare a resurselor naturale.

În cele trei sate de pescari pe malul lacului Edward, a fost organizată activitatea pentru a sensibiliza motive pentru declinul rapid al stocurilor de peşte, şi, cu participarea activă a populaţiei locale, a fost dezvoltat un sistem de măsuri pentru a salva lacul. Acest set de măsuri a forşat să lucreze toate părţile interesate, inclusiv cele militare, poliţia, pescarii, autorităţile locale şi managerii ai parcului, ceea ce a dus la adoptarea unui plan de gestionare a stocurilor. Persoanele, implicate în această iniţiativă, au pus bazele instituţiilor democratice noi, care vor juca un rol important în domeniul pescuitului viitor, principala lor sursa de existenţă.

Protecţia mediului sălbatic şi menţinerea păcii sunt valorile reale, în timp ce siguranţa personalului rămâne o problemă pentru organizaţiile de protecţie a mediului, care lucrează în zonele de conflict.

Activitatea privind stabilirea sau reînnoirea gestionării resurselor de către persoanele şi autorităţile locale pot oferi hrană, adăpost şi stabilitate economică, în acelaşi timp, dezvolta turismul ecologic, parcuri transnaţionale, activitatea ştiinţifică şi poate contribui în mare măsură la asigurarea păcii durabile. Diplomaţia verde privind "conservarea naturii" a devenit o parte vitală a activităţii organizaţiilor de mediu.