Proteine din aer

În condiţiile unei microflore sănătoase, în corpul omului se pot forma toţi aminoacizii necesari.

Asupra problemei deficitului de proteine a lucrat serios renumitul fiziolog I.Secenov, care atrăgea atenţia asupra la conţinutul de azot în sîngele arterial şi venos. Potrivit lui, în sîngele arterial, bogat de gazele din atmosferă, cantitatea de azot este mai mare decît în cel venos, care trece prin ţesuturile corpului. De aici se poate concluziona că azotul din are poate fi utilizat pentru construcţia structurilor organismului nu doar de către plante, dar şi de om.

Cercetările lui Secenov au fost continuate cu succes de M. Volskii, care a descoperit două căi de transformare a azotului gazos în proteine umane: în primul rînd, cu ajutorul bacteriilor, aflate în căile respiratorii superioare, precum şi în intestinul gros, iar în al doilea rînd, asimilarea azotului atît de un organism viu, cît şi de celulele organismului viu, în special, de elementele din fermenţii sîngelui.

Potrivit calculelor lui Volskii, dacă în sîngele arterial la 100 de volume se conţine 1,6% de azot, iar în cel venos - 1,43%, atunci putem presupune că în 24 de ore, organismul uman în procesul respiraţiei, prin sînge poate lua 14,5 l sau 18 g de azot. Iar această cantitate este suficientă pentru a produce în organism 112 g de proteine. Apropo, asupra asimilării azotului de către organismele animalelor a atras atenţia şi academicianul Gulîi.