MOLDOVENII.MD

Рarcul satului Stolniceni

În timpul uneia dintre călătoriile noastre, devenite deja tradiţionale, de-a lungul unuia dintre rîurile din nordul Moldovei ‒ Ciuhur, ne-am pomenit în satul Stolniceni din raionul Edineț. Chiar la intrarea în sat din vîrful dealului, sus de valea rîului și satului, ne-au atras atenţia coroanele falnice ale copacilor mari şi bătrîni, care se înălţă deasupra satului, astfel încît nu a fost greu să găsim parcul.

Acest parc, spre deosebire de cele mai multe dintre parcurile vechi din Moldova a fost fondat în anul 1910 de către moşiereasa Stroievskaia pe lîngă spitalul din sat, construit ceva mai devreme. Din cîte ştim astăzi, acesta este singurul parc de acest gen din Republica Moldova, plantat nu în apropiere de conac, ci în preajma spitalului.

În satul Stolniceni locuiesc predominant ucraineni, numărul acestora fiind de circa 1.500 de locuitori, dintre care 85,37% sînt ucraineni, 10,97% moldoveni, 2,73% ruși, 0,53% găgăuzi, toate aceste date sînt din 2004. Este un sat liniştit, bine întreținut și, la prima vedere, destul de prosper. Oamenii sînt binevoitori, intră în vorbă cu plăcere.

Satul dispune de o Casă de Cultură minunată, o grădiniţă foarte bine îngrijită și frumoasă, în faţa Casei de Cultură se înalţă un monument pitoresc în memoria celor căzuţi în al Doilea Război Mondial. În una dintre publicațiile noastre viitoare vă vom prezenta o mică galerie foto a satului.

Ne-a interesat, în primul rînd, parcul spitalului. Acesta este situat deasupra satului, la marginea lui, pe panta dreaptă a albiei rîului Ciuhur, care formează aici o vale largă și frumoasă, cu pajiști inundabile, ea împărţind satul în 2 părți. Însă despre acest rîu o să povestim într-una dintre publicațiile noastre viitoare.

Spitalul de la Stolniceni a fost conceput ca un spital cu profil vast, mai tîrziu însă a fost reprofilat într-un spital pentru pacienții cu tuberculoză osoasă.

Parcul adiacent spitalului cu suprafaţa de 3 hectare era foarte potrivit pentru reabilitare, avînd în vedere situarea acestuia pe vîrful dealului, la o depărtare nu foarte mare de sat, dar și faptul că în parc au fost plantate mai multe specii de conifere, inclusiv: molizi, brazi, pini Weymouth, pini silveştri, pin negri.

În total întregul sortiment de arbori și arbuști numără 25 de specii și 3 forme. Din acest număr, 19 de specii provin din alte raioane şi 6 – din flora locală. (Conform datelor lui P. Leontiev, din cartea lui „Parcurile Moldovei”).

Spitalul are cîteva clădiri – blocul medical principal cu trei aripi, dar şi clădiri auxiliare – blocul alimentar, blocul gospodăresc. Acestea sînt cele mai vechi clădiri ale spitalului. Mai tîrziu în parc au fost construite cîteva clădiri diforme pentru necesităţi gospodăreşti. În spatele blocului medical se află un turn de apă vechi, zidit din cărămidă. Tot din cărămidă sînt construite și două dintre blocurile sus-numite. Clădirile arată foarte solid, se înalţă pe un fundament înalt, au parter și subsol. Ne-au impresionat, în mod deosebit, coşurile din cărămidă, care se înălță deasupra clădirilor şi care nu au fost afectate de timp. Din păcate, nu am putut intra în interiorul acestor clădiri ‒ totul este închis şi abandonat deja de mai bine de 10 ani. De asemenea, s-a păstrat fîntîna veche. În faţa blocului principal cresc cei mai înalţi pini, unul dintre ei depăşeşte 30 m înălțime.

Aceste clădiri sînt separate de o alee de pini, toţi pinii căreia s-au uscat practic, așa cum am văzut în alte parcuri din țară.

De menţionat că spitalul și parcul sînt situate pe panta domoală și de aceea, apropiindu-vă de spital și adîncindu-vă în parc, am urcat mai tot timpul.

La începutul parcului, în partea dreapta a acestuia se află o capelă foarte pitorească, de asemenea, construită din cărămidă roşie. Deşi, mai degrabă, putem vorbi de ruinele acesteia, pentru că încă din perioada sovietică biserica a fost închisă și era folosită fie în scopuri gospodăreşti, fie ca morgă. În prezent bisericii îi lipsesc ușile, cercevelele ferestrelor, iar sus cupola emisferică înaltă are o gaură. La intrarea în biserică este construită o galerie metalică cu un grilaj din fontă foarte frumos cu stîlpi solizi, la fel, din fontă. În interior biserica este spațioasă și luminoasă, deși este înconjurată de o vegetaţie densă. Ferestrele înalte arcuite îi dau un aspect festiv. În opinia noastră, această clădire este foarte frumoasă şi merită să fie restaurată. Mai mult decît atît, aceeaşi soartă o merită, pe deplin, și cele două blocuri principale ale spitalului, care în ciuda faptului că sînt abandonate, au rezistat de minune în timp și ar putea să mai servească foarte bine oamenilor încă multe decenii de acum înainte.

În partea interioară a parcului a fost creată o alee şerpuitoare sub forma literei S cu ulmi (la fel ca iniţiala numelui proprietarei și fondatoarei spitalului şi parcului ‒ Stroevskaia). În prezent această alee abia de o mai puteţi întrezări, deoarece lăstărişul s-a contopit, practic, cu împrejurimile ei. Cu toate acestea, partea inferioară a literei S am putut totuşi să o vedem și chiar să o urmăm de-a lungul şerpuirii ei.

Partea centrală a parcului este ocupată de o poieniţă mare, de la care pornesc cîteva alei, care sînt încă destul de bine delimitate, în cea mai mare parte acestea fiind plantate cu frasini, arţari, plopi chinezeşti și alte specii de arbori. Majoritatea dintre ei au deja cîte 100 de ani şi se înalţă deasupra copacilor mai tineri de la marginile parcului. În ciuda dimensiunii sale nu foarte mari, parcul arată a fi vast, luminos, ceea ce e legat de alternanța spațiilor deschise și închise.

Încheiem reportajul nostru succint despre parcul spitalului satului Stolniceni. Vă propunem, de asemenea, şi un mic reportaj foto, spunîndu-vă la revedere, în speranţa de a ne întîlni cît mai curînd pe drumurile Moldovei.