MOLDOVENII.MD

Revoluţia chimică

Revoluţia chimică

Din apăriţia sa pe această planetă, omenirea a dus un mod de viaţă relativ liniştit şi stabil, consumând aceleaşi alimente, căpătând apă din aceleaşi surse, şi respirând acelaşi aer. Până de curând a existat un echilibru delicat între noi şi restul naturii, însă cu tot felul de schimbări în mediul înconjurător sau climatice, echilibrul de forţe s-a egalizat din nou datorită cursului neîntrerupt al evoluţiei.

Avînd în vedere disponibilitatea capacităţii mentale şi o anumită parte de rezistenţă a organismului nostru, oamenii, ca specie biologică, au dezvoltat capacitatea de a interveni în natură şi de a schimba mediul înconjurător. Crearea instrumentelor, descoperirea focului, domesticirea animalelor, cultivarea plantelor sălbatice, organizarea primelor aşezări - toate acestea au fost primii paşi spre progres şi civilizaţie.
 
Acest lucru a fost important pentru oameni, însă tentativele fiind slabe, pentru că omul nu putea să comită daune grave, deoarece populaţia nenumeroasă a oamenilor încă în totalitate depindea de forţele naturii şi tremura de frică la cele mai mici capricii ale acesteia. Cu timpul, cu creşterea concentraţiei oamenilor, s-au multiplicat şi invaziile, care au devenit nu numai mai intense, dar şi mai permanente, natura acestor intruziuni a devenit mai dirijată. Aceasta a condus la faptul că, în cele din urmă, în a doua jumătate a secolului trecut, abilitatea oamenilor de a accelera procese s-a modificat într-atât, încât "viteza de dezvoltare proprie" a început să ne ameninţe.

În minte vine ideea fraţilor Wachowski, privind “Matrice”, conform căreia, în mod ironic, maşinile, create de oameni, au început să îi utilizeze în calitate de combustibil biologic avantajos. Realitatea actuală ne împinge la gânduri, atât de viu prezentate în blockbuster-ul menţionat: oamenii de mult timp excelă în invenţia multor mehanisme, maşini şi substanţe, argumentând activitatea lor prin dorinţa de a "îmbunătăţi" viaţa, de a deveni civilizaţi.

Pentru o mai mare claritate, să ne întoarcem la istoria "invenţiilor" chimice şi, vom examina a doua jumătate a secolului trecut în cifre. Diagramă reprezentată grafic creşterea numărului de invenţii a produselor chimice în a doua jumătate a secolului XX. După cum este evident, din anii 50 ai secolului trecut a început o adevărată expansiune a industriei chimice, şi deja spre 1975, statisticile au înregistrat 1.000.000 de materiale chimice sintetice. “Succesele” următoare ale chimiştilor din diferite ţări s-au caracterizat prin adăugarea a aproximativ de 1000 de substanţe chimice noi în fiecare an. La sfârşitul mileniului trecut omenirea a utilizat pe scară largă peste 60.000 de produse chimice, obţinute prin mijloace artificiale.

Graficul arată creşterea numărului de produse chimice după anii secolului trecut.

Cel mai mare număr de astfel de "invenţii" se referă la cele mai slabe elemente constitutive din lanţul de susţinere a vieţii omeneşti, şi anume:

producerea materialelor, cel mai des utilizate

• Ţesuturi
• Izolatori
• Acoperiri

Producerea şi consumul produselor mai frecvent utilizate

• Aditivi alimentare
• Substanţe utilizate în prelucrare şi stocare
• Substanţe utilizate în medicamente

Utilizarea surselor răspândite şi accesibile ale energiei şi mediului

• Apa
• Pământul
• Aerul

O mare varietate de produse chimice au devenit parte din viaţa noastră

Aştfel, ciclul de substanţe chimice creat devine deja parte din viaţa noastră; şi noi, ca orice specie biologică, trebuie să-l folosim, să ne  adaptăm la el, sau, cel mai puţin posibil, să-l evităm, pentru a supravieţui. Acest concept poate fi înţeles dacă am accepta faptul de participarea noastră, da, anume participare la acest proces: noi, pe de o parte, suntem producători, pe de altă parte – produs al acestui ciclu. De aceea, oricare întorsătură a dezvoltării noastre proprie sau a cunoştinţelor noastre se blochează în noi înşine.

Uneori, experimentele noastre au fost în avantajul nostru, aşa cum a fost în cazul de penicilină care a salvat mai mult de un milion de vieţi  în războaie şi în timp de pace. Dar există şi alte descoperiri, despre care ar dori să uite chiar şi inventatorii lor, de exemplu, una dintre cele mai puternice arme de distrugere în masă, gaze "Zarin" (descoperite întâmplător de către chimiştii germani, care au încercat să facă pesticide mai eficiente, chiar înaintea celui de-al Doilea Război Mondial). Natura descoperirilor ai treia nu este înţeleasă, precum şi a noastră proprie, deoarece ele, pur şi simplu ne schimbă pe noi înşine:  probabil, nu trebuie să readucem exemple de influenţa drogurilor asupra organismului uman. În timp ce la începutul activităţii farmaceutice în Lumea Veche, iar mai târziu şi în alte părţi ale lumii, ele se vindeau ca medicamente necesare pentru oameni.

S-ar părea că dacă o substanţă a fost inventată cu intenţia de a readuce binele oamenilor, atunci de ce "apar" unele fapte despre existenţa cărora nici nu bănuiam? În practică, totul este destul de simplu: pericolul care vine din partea substanţelor artificiale constă în faptul că nu cunoaştem cu precizie nimic despre impactul acestora pe parcursul existenţei lor necontrolate.

Acest lucru poate fi demonstrat cu un exemplu elementar: se pare, că de mult timp cunoaştem totul despre oxigen. Oxigenul este extrem de critic pentru organismul nostru, însă oxigenul pur ne poate ucide. Deoarece în natură oxigenul nu se întîlneşte fără impurităţi, noi nu suntem în măsură să-l consumăm în acest fel. După cum puteţi vedea, participăm la lanţurile de viaţă anume în acest fel, aşa cum ne-a învăţat Natura, şi orice abatere (aici am încercat să îmbunătăţim substanţa necesară) dovedeşte a fi fatală. Concluzia este unică: în ceea ce priveşte orice substanţă putem fi absolut siguri numai în ignoranţa de cât de mult timp efectele sale potenţial dăunătoare nu se manifestă.

Unul din atributele esenţiale ale revoluţiei, pe care, de asemenea, astăzi observăm cu o alarmă în creştere, este interzicerea neoficială, privind libertatea informării cu privire la produsele inventate, ingrediente, compuşii şi marcarea lor. Deşi mai multe ţări introduc cerinţe obligatorii pentru raportarea despre compoziţia produselor alimentare, medicamentelor, îmbrăcămintelor, etc., în continuare în condiţii casnice este aproape imposibil să determinăm din ce se constituie, de exemplu, un detergent pentru rufe, vopsea, materiale plastice, orice! Cel mai provocator fapt este ascunderea persoanelor care sunt direct implicate în stabilirea acestui regim de păstrare a secretului.

Exces de substanţe chimice inutile a devenit atât de evident că nimeni nu este încântat la invenţia materialelor noi, a polimerelor sau  substitutelor. Dovada principală a acestui fapt este dorinţa în creştere a tuturor oamenilor pentru produsele ecologice. "Drumul spre iad este pavat cu intenţii bune", iată ce am putea spune despre calea pe care trebuie să parcurgă toti oamenii, pentru a preveni "victoria revoluţiei chimice".

Tendinţele recente în rezultatele cercetărilor ştiinţifice indică o schimbare mai mare în direcţia biologiei, geneticii şi a totul "verde". Probabil, că oamenii “vor deschide ochii” la posibilităţile infinite ale naturii în afara chimiei şi a energiei nucleare, şi vor veni la concluzia că dacă rezerva unor substaţe nu poate fi restabilită, atunci poate că nu are nici un sens să se facă planuri pe termen lung pentru acest element final.

Sursa