Sepp Holzer în Mirodolie (Fotoreportaj)
Sepp Holzer în Mirodolie (Fotoreportaj)
În aşezarea Mirodolie, în iulie 2010, a avut loc un seminar cu Sepp Holzer. În septembrie 2010 în Mirodolie se va desfăşura un nou seminar. Acest seminar va fi deosebit de util pentru acei, care au unit moşiile lor în aşezări. Veţi putea însuşi în practică să învăţaţi, cum să dezvoltaţi şi să administraţi, în mod eficient, nu numai moşia dvs., ci şi aşezarea în întregime. Mai multe informaţii despre seminarul automnal al lui Sepp Holzer în Mirodolie puteţi citi, activând acest link. Aşadar, impresiile participanţilor.
Podoplelov Alexandu, or. Sergiev Posad:
Primul lucru, care te impresionează la seminar, este modul de gândire al lui Sepp, dlui îşi face griji pentru intreaga planetă cu zeci şi sute de ani înainte, şi involuntar rămâi mişcat de activitatea mentală a acestui titan. Pentru mine, locuitor urban, care, practic, a pierdut legătura cu natura, chiar la bun început a fost dificil de înţeles însăşi categoriile, cu care operează Sepp, însă temperamentul lui ar putea entuziasma de ideea de a percepe natura orice om, care retrăieşte măcar un pic pentru viitorul planetei noastre,
Este foarte tipic răspunsul lui Sepp la întrebarea, dacă el crede în Dumnezeu, la care dlui a răspuns că Dumnezeu este în pământ, în apă, în plante, animale şi, în unii oameni. Sepp, în opinia mea, face exact ceea ce trezeşte în oameni o particică de Creator. Proiectele lui de succes din întreaga lume sunt o dovadă de existenţă a căii, în care coexistă paşnic toate organismele vii, când fiecare creatură îşi îndeplineşte menirea sa.
Simbioza organismelor vii, la rândul său, oferă un efect sistematic - efectul de apariţie, când proprietăţile sistemului nu sunt reductibile la proprietăţile elementelor din care acesta este alcătuit, ceea ce permite, de fapt, să creăm miracole. Dar, pentru a obţine acest efect, ar trebui să cunoaştem particularităţile acestor organisme.
Pentru a face acest lucru, Sepp foloseste experienţa sa vastă şi unele tehnici, similare cu metodele teoriei de rezolvare a problemelor de invenţie (Teoria de rezolvare a problemelor de invenţie, fondată de către Henrih Saulovici Altshuller şi colegii săi în 1946 – trad.) Această teorie permite să căutăm soluţia problemei nu pur şi simplu prin încercarea tuturor opţiunilor posibile, ce este ineficient, ci prin găsirea şi rezolvarea contradicţiei maxime). De exemplu, "empatia" (empatia poate fi definită ca abilitatea de a recunoaşte, percepe şi a simţi direct emoţiile celorlalte persone, capacitatea de a te pune în pielea celuilalt sau un fel de rezonanţă emoţională – trad. ) - atunci când omul trebuie să se pună în locul unui organism viu şi să-şi închipuie în ce fel de condiţii el s-ar simţi cât mai confortabil, sau procedeu de a "face totul invers": dacă ceva nu funcţionează, să procedezi invers. Sepp propune să utilizăm la maxim resursele terenului (apă, vânt, sol, lumină, panta terenului, etc.), efectele nocive să transformăm în cele utile, să căutăm şi să urmărim instrucţiunile naturii, să abordăm creativ rezolvarea oricărei probleme.
De exemplu, Sepp a fost întrebat, cum să luptăm cu brânca-ursului (heracleum ). Sepp a răspun, că ar trebui să abandonăm lupta cu natura, să ne gândim şi să înţelegem predestinaţia oricărui organism şi să-l utilizăm în beneficiul nostru. Astfel, brânca-ursului, cu inflorescenţa sa mare, este o excelentă plantă mieroasă; prin tăierea tulpinii, putem regla timpul de înflorire, astfel încât acestă plantă va înflori toată vara şi va servi o sursă de nectar pentru albine şi alte insecte. Bineînţeles, că la tăierea brâncii-ursului ar trebui să luăm măsuri de precauţie, asigurându-ne că sucul său să nu nimerească pe zonele expuse ale corpului.
Potrivit lui Sepp, specialist în domeniul aranjării terenului în condiţii extreme, cu soluri sărace, în Rusia clima este destul de blândă şi solul este favorabil pentru realizarea proiectelor permaculture. Numai dorinţă să fie. Adică, unica problemă – concepţia despre lume cu modul adecvat de gândire, care permite să aruncăm o privire proaspătă la natura înconjurătoare şi să nu luptăm cu ea, ca în romanul de science-fiction lui G. Harrison, “Planeta impetuoasă”, în care colonizatorii planetei, ciocnindu-se cu specii invazive de floră şi faună, au început să dezvolte metode de combatere a acesteia din ce în ce mai eficiente, la care planeta le răspundea cu apariţia plantelor şi animalelor mai agresive , care, în cele din urmă, au dus la moartea acelei părţi de colonizatori, care nu au putut să înţeleagă motivele de agresiune ale planetei şi nu au schimbat atitudinea lor faţă de ea.
Sursă cu link pe http://blog.plodorodie.su