Totul despre gardul viu

Situată pe perimetrul terenului, fâşia din plante verzi este fascinantă. Dar nu trebuie să credem că frumuseţea este scopul principal al acesteia. Gardul viu real nu este doar uimitor de frumos, ci şi o îngrădire sigură a teritoriului. Fâşia verde densă care înconjoară terenul ar putea fi un obstacol mai greu accesibil decât un gard înalt.

Gardul tradițional din orice materiale, din care nu ar fi fost construit, de obicei îngust, nu este dificil de depăşit, având anumite aptitudini. Este aproape imposibil să urcaţi într-un gard viu, să-l străbateţi, de asemenea. Gardul verde nu numai că protejează împotriva intrușilor, el ascunde terenul de ochii indiscreţi, de animalele intruse. Nu numai că înălțimea unui astfel de gard este menținută la 2-2,5 metri, copacii înșiși sunt selectaţi de o formă completă - ramurile lor groase încep a creşte, practic, aproape din sol. În acest gard vor trăi păsările utile pentru gradină, care vor încânta urechile dvs. şi vor proteja plantele de dăunători. Apropo, acest gard este o protecție foarte bună împotriva vântului.

Gardul viu poate fi crescut nu numai pe conturul terenului. El ajută să împărţiţi terenul în zone separate, să organizaţi zone de agrement și să trasaţi cărările.

Dacă doriți să creşteţi un gard viu de sine stătător, atunci, în primul rând, trebuie să alegeți corect plantele. Ar trebui să selectaţi butaşii arbuștilor înalţi. Ideal, în acest caz, se potrivesc: salcia, călin, alun, caprifoi comun şi tătăresc, coacăza de aur și altele. Dacă doriți să faceți gardul ghimpat, puteţi să acordaţi o atenție la răsaduri de dracilă și de păducel. În garduri vii de o înălțime medie s-ar potrivi măceş, spirea, coarne, magnolia. Pentru curbe mai mici alegeţi dracila pitică, Iberis, merișoare de munte. Cimișir se consideră arbust indispensabil pentru garduri vii. Această plantă va ascunde terenul în orice vreme, indiferent de luna prezentată de calendar. Este într-adevăr decorativă, perfect cedată la forfecare. Dar s-ar putea să depuneţi eforturi mari pentru ca puieții să nu îngheață într-o iarnă foarte rece. Un gard dens, complet impracticabil, poate fi obținut dacă veţi planta în jurul terenului salcia și păducel, și pre măsura creşterii să împletiţi ramurile. În garduri vii sunt utilizaţi şi pomii fructiferi. Desigur, pomii fructiferi joase, de exemplu, copaci de măr pitici, cireș japonez.

De obicei, garduri fii sunt formate din plante de aceeași specie. Această armonie are o frumusețe austeră. Dar, de exemplu, cincizeci de metri de garduri de cimișir sunt destul de plictisitoare. Dacă doriți ca gardul să fie elegant, îl puteți compune din plante cu frunze de diferite culori. De exemplu, frunze de alun pot avea culoarea maro sau verde, dracila - roșu sau verde, și așa mai departe.

Alegând plante pentru "fâşia verde", este necesar să țineţi cont de clima în care trăim. De exemplu, cimişirul la o temperatură scăzută poate îngheţa, lăstarii tineri vor pieri. Un efect negativ îl au asupra plantelor adulte oscilațiile de temperatură de tip "îngheț-dezgheț".

Plantarea gardurilor vii

Puieții sunt plantați într-un șanț pregătit, de cele mai multe ori în două sau trei rânduri, în ordinea de șah. Acest lucru nu înseamnă că toate plantele sunt plantate într-un șanț. La început lucrărilor, trebuie să trageţi cablul între cele două puncte extreme, care indică direcția plantării. Apoi, de-a lungul cablului săpaţi un șanț de aproximativ 50 cm în lățime și de aceeași adâncime. Dacă plantarea are două sau trei rânduri, pregătiţi două sau trei șanțuri. Într-un șanț răsaduri sunt puse destul de strâns. Pe un metru, de obicei, sunt plantaţi cinci puieți de dracilă, trei-patru de păducel sau coacăză de aur, doi-trei de tuia – arborele vieţii. O astfel de frecvență este potrivită pentru plantarea unui gard viu "cultural", care ar trebui să fie tăiat pentru a-l menține în formă.

Dacă doriți să aveți un gard stufos "sălbatic", atunci pe un metru pătrat trebuie să sădiţi una sau două răsaduri. În viitor, lățimea unui astfel de gard ar fi de aproximativ doi metri. După plantare, terenul din jurul răsadurilor este udat și presat. Trebuie să faceţi de-a lungul liniilor de plantare pe ambele părți creste de pământ, care vor reține apa aproape de rădăcinile plantelor.

Pentru ca ramurile să fie groase, înainte de plantare sau imediat după puteți decupa partea de sus a materialului săditor. Acest lucru va accelera procesul de ramificare. În alt caz puieţii vor creşte în sus, formând un trunchi, iar partea inferioară a gardului va fi rară. Tinerii brazi pot fi tăiaţi nu mai devreme decât atunci când vor crește până la 30-40 de centimetri. Conifere toleră bine această procedură în toamnă.

Salcia este un material extrem de potrivit pentru garduri vii. Și probleme cu ea aproape că nu apar. Să începem cu faptul că puteţi să nu cumpăraţi puieții de salcie, ci să folosiţi tulpini, tăiate din plante mature. Salcia supraviețuiește bine şi creşte foarte repede – peste câţiva ani din butași poate creşte un gard dens și relativ înalt. Înainte de a planta butașii sau alt material săditor, de-a lungul liniei de plantare înfingeţi ţăruşi conectaţi cu prăjinile transversale.

Salcia se plantează în garduri vii des, la o distanță de aproximativ 15-20 de centimetri. Pentru a obţine un gard viu mai dens, butașii pot fi plantaţi nu pe verticală, ci la un unghi, înclinând răsadurile. Dacă le veţi lega, ele vor crește împreună. Pentru ca acest lucru să se întâmple cât mai repede, puteți face la locul de contact o tăiere şi să uniţi locurile tăiate cu ajutorul unui bandaj din pânză.

Când vor începe să crească lăstarii, acestea trebuie să fie împletiţi, formând astfel o "junglă impenetrabilă" în viitor. De altfel, aceeași metodă de plantare se aplică şi pentru păducel înțepător.

Cel mai bine este să începeţi formarea unui gard viu din liane care cresc foarte rapid şi până la apariţia unui "zid" de tufișuri pot servi ca un ecran protector. Într-un gard viu puteți folosi cobia alpină, ipomea şi hamei, cunoscut tuturor. Deși cu astfel de plante ar trebuie să fiţi atenţi – ele sunt plantele parazite, de la care este foarte dificil să scăpaţi.

Nu alegeți plante, bazându-vă doar pe aspectul lor exterior. În primul rând, arbuștii și copacii iubitori de căldură pot se simţi rău în regiune cu temperaturi de iarnă scăzute. În al doilea rând, dacă în apropierea terenului trece autostrada cu o evacuare activă, atunci plantele sensibile la gaze de eşapament sau la praf pot pieri. În zonele apropiate de drum, nu sunt potriviţi molidul canadian, bradul siberian. Se simt minunat pe aceste terenuri copaci cu frunze mari, cum ar fi ulm, tei, liliac, alun, călin. Totodată, aceste plante sunt, de asemenea, "filtre" ecologice specifice – pe frunzele lor se reține și se depune praful. Cele mai "suportabile" specii care nu se tem de orice gaze de eșapament sunt scoruş, Aria, Amelanchier canadian. De obicei, experţii recomandă să formaţi o fâșie de protecție din aceste plante.

Se priveşte frumos un gard viu din mai multe nivele.

Planul din spate ar trebui să constă din plantele mari înalte. Cele mai bune din toate sunt conifere de forme piramidale și conice. Ele cresc foarte lent. În faţa lor puteţi planta măceş, iasomie, caprifoi, iar în fața ultimilor arbuşti – plante joase: migdale, arbuşti de Potentilla, de dracila, Physocarpus opulifolius.

Dacă doriți să aveți un gard viu spectaculos, nu neapărat să-l umpleţi cu plante exotice. Flora din țara noastră este suficient de bogată. Principalul lucru este să plantaţi corect toate plantele cunoscute. Există o varietate de arțari. În primăvara devreme înfloresc arbuştii galbeni. Planta se numeşte kerria.