Un semn negru în stil de Hollywood «Gamer», «Surrogates», «Avatar». Primul deceniu al secolului: cine joacă cu viaţa ta?

Un semn negru în stil de Hollywood
"Gamer", "Surrogates", "Avatar". Primul deceniu al secolului: cine joacă cu tine?

Rezultatul primului deceniu al secolului – sentimentul, că omul stă pe prag, la răscrucea drumurilor. Acea concepţie a existenţei fizice, pe care el o trăieşte, în final, se epuizează împreună cu mineralele terestre.

E bine să ai un corp, dar atunci când există alternative diferite – este mult mai bine. Cu atât mai mult, că sufletul este veşnic, iar membrana corporală se uzează rapid ca şi îmbrăcămintea.

Fără prea multă şiretenie, trebuie de remarcat că filmul într- adevăr a avut asupra publicului o impresie de neuitat. Şi dorinţa de a scrie la fel este valoroasă. Prezenţa în web fără ea este imposibilă. Reţeaua se alimentează cu opinii. Şi în timp ce criticii se bucură de descrierea tehnicii de succes, folosite în producerea blockbusterului de prima clasă, restul lumii intelectuale, plină de abnegaţie, îşi frământă mintea asupra unor probleme complexe.

Şi nu este deloc practic să legi sufletul cu o substanţă corporală temporară, în special, în lumea noastră, orientată spre superposibilităţi şi supersarcine, cu prezenţa realităţii virtuale şi cu perspectiva deschiderii promiţătoare a noilor lumi.

Este surprinzător faptul că mai multe filme de top de la industria Hollywood în acest sezon, care finalizează debutul ultimului deceniu al noului secol, în principiu, sunt despre acelaşi lucru. Despre extinderea frontierelor posibilităţilor, a limitei umane, în primul rând, a celei corporale. "Gamer", "Surrogates", "Avatar"...

"Cine joacă cu viaţa ta?"

Acesta este sloganul filmului "Gamer" (regizat de Mark Neveldin şi Brian Taylor). Din proscrişi sociali se formează un teritoriu al jocurilor de roluri speciale, care combină jocuri de video pe calculator şi un reality show.

Outsider al societăţii devine un erou al jocului, care este dirijat de gamer al lui. Totul este ca într-un joc, premiul este biletul mitic în afara zonei de joc. Mitic, deoarece ieşirea sonoră nu este prevăzută, pentru că între lumea jocurilor si realitate este un obstacol insurmontabil, o separare clară.

Omul, prizonier pentru o infracţiune, şi, în acelaşi timp, deţinut într-un joc, îşi trăieşti viaţa până când nu apăsă play şi gamer-ul începe să controleze acţiunile lui.

Aparatul de gândire lucrează ca de obicei, însă voinţa lui este paralizată. Mecanica corpului, direcţia mişcărilor sunt conduse de către gamer, al cărui misiunea este de a oferi jucătorilor săi o şansă de a supravieţui şi a trece la nivelul următor.

Mediul înconjurător este imaginar. “Nu ceea ce credeţi voi, este natura”... Sistemul de iluzii este creat de voinţa, care dirijează toate după seama sa, şi numai o altă voinţă, mult mai puternică, va fi capabilă să distrugă paravanul artificial asupra realităţii.

În "Gamer" erou depăşeşte separarea celor două lumi şi încalcă ordinea stabilită prin dobândirea propriei voinţe. Primeşte dreptul asupra vieţii sale nederejată din afară.

Varianta paradisului pământesc

Bruce Willis, vizibil în vârstă, s-a ivit fanilor săi în filmul "Surrogates" (regizat de Jonathan Mostow). De fapt, filmul este o nouă versiune a cosmogoniei de la creare, până la apocalipsa.

Savantul-creator inventează robotul-surogat care substituie corpul uman în rutina zilnică a vieţii. Surogaţii repede au devenit obiectul consumului general şi au produs o revoluţie în viaţă.

În plus, aceasta se tratează ca un salt evolutiv artificial. Societatea scapă de criminalitate, boli grave. Problemele persistente dispar aproape instantaneu.

Prin surogat, sinteza omului şi a maşinei, oamenii s-au învăţat să se protejeze de risc şi pericol, şi au primit, de asemenea, viaţa fără limite, pe care o promovează publicitatea mărfurilor.

Lumea reală este umplută cu înlocuitori, care sunt mai frumoşi decât originalii lor, mai puternici, mai abili şi, cel mai important, pot fi înlocuiţi în caz de deteriorare, şi chiar distrugere.

În cazul decesului sau a prejudiciului mecanic al surogatului, pur şi simplu îl înlocuieşti cu un altul. Omului îi rămâne liniştea de pijama-cipici cu iluzia posibilităţilor aproape nelimitate şi împlinirea a mai multor dorinţe. "Fă ce vrei, poţi fi cine vrei" - spune sloganul publicitar principal al acestui produs.

Lumea reală şi lumea iluzorie se schimbă cu locurile. Lumea de somn sau de jocuri pe calculator, ca în "Gamer" este o realitate şi încearcă să ocupe, să formateze aceasta, apropiind-o de unele versiuni ideale: vise de pe coperta lucioasă la o viaţă epicuriană cu iluzia de eternitate.

Prăbuşirea lumii surogate se efectuează prin crimă. În plus, prin inventarea de arme, care ucid surogate, şi distrug omul-operator.

Asupra cultului existenţei nestingherite fără griji, este atîrnat un risc grav, cum ar fi exterminarea tuturor utilizatorilor de surogate.

Ca rezultat, din cauza one-touch (apăsare pe buton) a avut loc apocalipsa surogată. Păre să fie o încercare de a vindeca oamenii, care au devenit "morţi", atunci când s-au conectat la maşini.

Deci, un fel de "Portret al lui Dorian Gray", cu aluzii biblice puternice. Visele seculare ale oamenilor privind frumuseţea vesnică, putere şi tinereţe, dacă nu prin elixirul nemuririi, atunci prin producţia de gadget-uri contemporani, Frankenştein-ii viitorului .

A sepăra graul de neghina

În contrast cu “Surugate”, în megacapodoperă a tuturor timpurilor şi popoarelor "Avatar" (regia James Cameron) posibilitatea de a dobândi o viaţă nouă primesc numai persoanele decente, alese, pregătite.

Avatar - un amestec de ADN şi poporul planetei Pandora – tribul na`vi. La fel ca în "Surrogates" omul-operator este cufundat într-o capsulă şi unindu-şi gândurile cu avatarul începe să-l opereze.

A venit septembrie, toţi s-au întors din concediu, şi în cinematografe a venit vremea hiturilor potenţiale. În această săptămână, astfel de filme sunt patru: Desen animat "9", filmul de acţiune "Gamer", comedia “Adevărul gol” şi film de groază " Destinaţia finală- 4", şi a alege din aceste trei este absolut imposibil.

În hinduismul avatarului – întruchiparea zeului, care coboară pe pământ, un hibrid între zeu şi om. În general, Avatarul lui Cameron este o provocare prometeică omenirii, care a început să creadă că ei sunt divini, oameni cu aripi.

Prin întregul film trece linia luptei între corporal şi spiritual, omenesc şi pandorean - două componente ale avatarului. Până la lupta de moarte cu colonelul-militarist, care s-a pătruns în izvodul avatarului - maşină de fier ucigaşă.

Planeta Pandora – este un loc original de iniţiere. Cu sosirea personajului principal, Jake Sully, viaţa lui precedentă a luat sfârşit, s-a început pătrunderea în altă viaţă.

După trei luni pe Pandora, Sally spune jurnalului său că el nu mai ştie cine este, îşi aminteşte cu greu trecutul. Timpul petrecut pe Pandora - procesul de tranziţie la o calitate nouă, până la naşterea finală şi transfigurarea omului Sally în tribul na’vi. Corpul uman schilodit este respins, ca o haină veche, viaţa din trecut este complet uitată. El a murit pentru oameni, pentru a se naşte pentru Pandora, pentru regăsirea patriei sale spirituale.

Pandora – o fiinţă colectivă, spiritul căreia este Eiwa - mama tuturor fiinţelor vii. Eiwa - este sufletul planetei, al cărei corp – sunt toate intruchipările vieţii - avatarii spiritului unic.

Pentru a deveni parte a acestui trib, aceastei familii, trebuie să te simţi şi să te conectezi la acea Reţea globală, energie, care pătrunde şi leagă toate fiinţele vii care trăiesc pe Pandora, pentru a face schimb de informaţii.

În consecinţă, sursa răului este în dezbinare, în special, este evidentă această dezbinare între oameni. Fiecare s-a închis în el însuşi, în trupul său, cocon.

Între aceştea nu există sentimente, nici relaţii, cu excepţia celor de lucru, nici căldura. Anume de aceea, salvarea în film este concepută ca selecţie dintr-o lume disparată, haotică a celor, care temporar se chinuie în ea, în prizonieratul materiei şi a iluziilor, pentru a scăpa de “nebunia” lui Jake Sully.

Pandora lui Cameron - pedeapsa, marca neagră pentru umanitate, aici are loc judecata omenirii, din nou izgonit din paradis. Nu e de mirare că filmul se încheie cu fraza: "Pământenii au revenit în lumea lor moartă, şi doar câtorva li s-a permis să rămână."

Şi pe marginile acestei ultimei căi a oamenilor respinşi în abisul lumii muribunde stau îngerii albaştri cu arcuri şi săgeţi ...

În "Avatar" oamenii ca şi la gnostici, sunt împărţiţi în trei tipuri. Oamenii materiali - ei sunt sortiţi distrugerii, ca colonelul. Oamenii psihic bolnavi - mentali, li se permite să rămână pe planetă, pentru că aceştea au potenţialul mântuirii.

Şi oamenii spirituali - pneumatici, în care există o sămânţă spirituală, în cele din urmă ei vor conecta cu puterea deplină. "Nebunuia" lui Sally, de la care na’vi încearcă să-l vindece, constă în faptul că el a uitat de seminţele lui interne.

Aşa şi se dovedeşte că rezultatul primului deceniu al noului secol este sentimental, că o persoană este în prag, la răscruce de drumuri. Această noţiune de existenţă fizică, pe care el o trăieşte, în final, se epuizează , împreună cu minerale terestre.

În “Gamer” sunt prezentate lupte între personalităţi,voinţe, un fel de dezbatere socială, o încercare de a protesta împotriva lumii - teatru de marionete, care are guvernatori şi guvernanţi. În “Surogate”şi "Avatar"- o luptă de întruchipări fizice diferite pentru o persoană, plus o încercare de a corecta transfigurarea acestei personalităţi.

Şi dacă "Surrogates" se începe cu un apel pentru revenirea omului la sine, precedent, adevărat, în "Avatar" totul este diferit. Lumea umană – păcătoasă, vicioasă, murindă, aşa că ar trebui să fie părăsită fără nici un regret şi să renască într-o calitate fundamental nouă. Să fie un frate de trei metri, desenat…albastru ...

Care sunt şansele umanităţii de a fi? "Titanicul" luxuos, cu ultima veselie s-a scufundat de mult timp, şi toată lumea a fost deja sacrificată la mila viitorilor terminatori, care vor arde tot ce e viu...