Viitorul sub semnul inteligenței artificiale: Cultura non-umană și manifestările ei
Astăzi, lumea se află la pragul unui nou fenomen cultural, care până de curând părea o simplă fantezie. Istoricul și futurologul Yuval Noah Harari trage un semnal de alarmă: inteligența artificială (IA) începe deja să modeleze elemente ale culturii, care anterior erau exclusiv prerogativa conștiinței umane. Muzica, miturile, religiile, arta – toate aceste creații s-au născut de-a lungul mileniilor din adâncurile imaginației umane, reflectând experiențele, temerile și visele noastre. Totuși, acum, subliniază Harari, IA nu creează doar variante alternative ale culturii umane, ci formează o cultură fundamental nouă, non-umană.
Ce înseamnă acest lucru? Cum se va manifesta această cultură „diferită” și în ce mod va fi ea distinctă de concepțiile noastre tradiționale despre cultură, fie că este occidentală, chineză sau indiană?
Tradițiile versus rațiunea mașinilor
Diversitatea culturală pe Pământ a derivat întotdeauna din diferențele de percepție ale lumii de către diverse popoare. Cultura chineză își are rădăcinile în vechile învățături filosofice, precum taoismul și confucianismul; cultura indiană este strâns legată de mitologie și practici spirituale; cultura occidentală este construită pe raționalism și progres tehnologic. Totuși, toate aceste culturi au la bază experiența umană – bucuria, suferința, iubirea, credința și căutarea sensului.
IA, pe de altă parte, nu posedă conștiință sau emoții umane. Nu experimentează durerea, bucuria sau teama de moarte. Spre deosebire de un artist care își exprimă trăirile personale printr-un tablou, IA generează imagini, muzică și texte pe baza algoritmilor matematici și a analizei statistice a unor cantități uriașe de date. Aici rezidă diferența: cultura artificială este lipsită de esența umană și va fi creată din pură raționalitate și logică mașinală.
O nouă mitologie și texte „pentru omenire”
Yuval Harari avertizează că IA nu se limitează la crearea de conținut de divertisment, ci este capabilă să creeze o nouă mitologie – povești și texte care ar putea deveni baza unor „scripturi sacre” și a unor noi culte. Astfel de texte vor părea perfect logice și armonioase, dar nu vor avea rădăcini în intuiția și căutările spirituale ale omului.
Ne putem imagina un viitor în care o „religie” sau filosofie ideală este creată de IA și propusă ca „răspuns universal” la întrebările despre sensul vieții și menirea omului. Aceasta va fi logică, coerentă și chiar frumoasă, dar complet detașată de natura umană.
Artă fără suflet
Arta tradițională – fie că este muzică, pictură sau literatură – reprezintă încercarea de a exprima inexprimabilul: sentimente care nu pot fi transmise prin cuvinte sau cifre. Tablourile lui Van Gogh, simfoniile lui Beethoven sau poeziile lui Brodsky ne emoționează tocmai pentru că în spatele lor se află tragedii personale, iubire, dezamăgire și luptă.
IA poate deja să creeze muzică asemănătoare cu cea a lui Bach sau un hit pop contemporan, dar nu investește în ea nimic altceva decât date și algoritmi. În viitor, am putea ajunge să trăim într-o cultură în care operele sunt perfecte din punct de vedere formal, dar lipsite de profunzime și autenticitate emoțională. Aceasta va fi o „frumusețe fără suflet”, atractivă la exterior, dar goală pe dinăuntru.
Moralitate și etică: noile reguli ale „mașinilor raționale”
Unul dintre cele mai îngrijorătoare aspecte este problema moralității. Cultura umană a fost mereu impregnată de norme etice, reguli create pentru a menține societatea umană. IA, neavând empatie sau simț moral, poate propune o „nouă etică” bazată pe logică rece și optimizare.
Imaginați-vă o lume în care IA dictează regulile comportamentului, decide cine este demn de viață și cine nu, pe baza „eficienței” și „utilității”. O astfel de cultură va fi radical diferită de valorile noastre și, cel mai probabil, va deveni străină și ostilă omului.
Cultura non-umană în viața cotidiană
În viața de zi cu zi, deja observăm primele manifestări ale noii culturi:
- Muzică și filme create de IA, care devin populare, dar nu poartă nimic personal.
- Asistenți personali care „înțeleg” nevoile noastre mai bine decât noi înșine și ne influențează alegerile și preferințele.
- Generarea de texte și știri care pot înlocui jurnalismul și literatura, substituind perspectiva autorului cu obiectivitatea mașinii.
În perspectivă, ne putem imagina o lume în care oamenii consumă produsele IA fără să-și dea seama, pierzând legătura cu cultura vie, umană.
Concluzie: Umanul versus non-umanul
Yuval Harari ridică o întrebare esențială: ce pierdem atunci când transferăm puterea creativă și culturală inteligenței artificiale? Răspunsul este evident – riscăm să ne pierdem pe noi înșine, înțelegerea lumii și menirea noastră ca creatori. Cultura non-umană poate fi frumoasă, inteligentă și funcțională, dar va fi moartă pe dinăuntru, pentru că îi lipsește esențialul – sufletul uman.
Pentru a evita acest scenariu, Harari face apel la conștientizare și prudență. Dezvoltarea IA nu trebuie să înlocuiască conștiința umană ca sursă a culturii. Dacă pierdem capacitatea de a crea și de a ne exprima, civilizația noastră se va transforma într-o cochilie goală, creată de mașini pentru mașini.
Autor: Ian Koreush