Zahărul. Un drog de pe raftul alimentar.

Zahărul. Un drog de pe raftul alimentar.

Faptul că zahărul este dăunător a fost cunoscut de mai mult de o sută de ani. De atunci, consumul acestuia a crescut de 10 ori. Şi bolile anterior rare – ateroscleroza, cancerul şi diabeta – se plasează la începutul listei celor mai mortale.

În prezent este necesară o revizuire radicală a mai multor lucruri fundamentale. Mai întâi de toate - statutul zahărului, produs de industrie, într-o gamă largă de substanţe consumate. Starea actuală nu corespunde datelor ştiinţifice.

Datorită acestui retard, industria alimentară a îndopat omenirea cu zăharuri până la un nivel de mortalitate fara precedent din cauza bolilor cardiovasculare. Dacă pentru dulciuri ar fi fost aplicate aceleaşi standarde de siguranţă ca şi pentru "droguri uşoare", produsele cu zahăr ar fi fost vândute separat de produse alimentare, cu avertizarea Ministerului Sănătăţii pe ambalaje. Şi numai cetăţenilor adulţi.

Desigur, zahărul, cu care ne tratează abundent industria alimentară, din punct de vedere chimic, este identic celui natural. Are aceeaşi formulă ca şi zahărul, conţinut în fructe, fructe de pădure, miere. Acesta este extras din surse naturale - trestie de zahăr, sfeclă şi porumb. Cu toate acestea, zahărul industrial - este o altă poveste, care a început cu indienii antici, care au inventat metoda de a sustrage cristalele de zahăr din trestie de zahăr. Indienii antici au fost foarte diferiţi de europeni. Ei nu au plantat intregul continent indian cu trestie de zahăr pentru a se îndopa cu produse de patiserie la micul dejun, prânz şi cină. Probabil, ecosistemul indian a fost salvat de abundenţa de fructe dulci şi lenea naturală a aborigenilor. Până în timpurile moderne zahărul a fost un produs rar şi foarte scump, destinat în primul rând, pentru uz medical – cu acesta îndulceau medicamente amare şi uscau rănile.

Dar atunci când oamenii albi, au stăpânit tehnologia indiană, s-a început Era saharomaniei. Obsesia cu cristale dulci a ajuns la aşa nivel, încât Europa a reînviat sclavia antică pentru producţia lor. Civilizaţia europeană s-a întors la sclavie, abandonată la începutul Evului Mediu, nu pentru cartofi exotice, tomate sau porumb. Şi nici măcar de dragul condimentelor scumpe. Entuziasmul, cu care europenii au creat plantaţii sclave de trestie de zahăr, este comparabil doar cu zelul traficanţilor de droguri, încrezuţi în profiturile lor fabuloase.

Schimbări interesante s-au produs în secolul XIX, când au fost dovedite ştiinţific prejudiciile, cauzate de abuzul de zahăr. Mulţi oameni au fost surprinşi să afle că limitarea în dulciuri nu este atât de simplă. Iar o respingere bruscă conduce la un sindrom de refuz vizibil. Acest sindrom nu se manifestă la o renunţare de caviar, trufe sau unele mirodenii exotice.

La dorinţa de a scăpa de această dependenţă, industria alimentară a răspuns cu îndulcitori. Obţinută în secolul al XIX zaharina a devenit un progres real în domeniul îndulcitorilor artificiali - în comparaţie cu acetat de plumb aceasta este complet non-toxică.

De atunci evoluţia îndulcitorilor nu s-a terminat. Aspartam, utilizat pe scară largă în industria alimentară modernă, este aproape inofensiv: pentru a-l descompune în otrăvuri (metanol oxidat până la formaldehidă şi fenilananin) este necesară o temperatură ridicată. Noi doar nu suntem idioţi, pentru a încălzi apă carbogazoasă, iaurt sau guma de mestecat? Astfel o sticlă de „Coca-Cola Light”, cu aspartam a devenit o salvare pentru acei, care se tem de opt linguri de zahăr într-o sticlă de Coca-Cola clasică.

Răul, adus de zahăr, nu se limitează la grăsimi supraponderale. Excesul permanent de glucide rafinate, utilizate într-un regim de stres de tot corpul, îl colmatează (astupă – trad.) cu mucus. Pancreasul, care produce insulina pentru a regla nivelul de zahăr din sânge nu este în măsură să servească poftele amatorilor de dulciuri excesive şi ai industriei alimentare. Produsele de cofetărie, chiar şi la persoane non-diabetice perturbează metabolismul, rezultând în imunosupresie şi provocând un număr mare de boli, de la cardiovasculare până la boala Crohn. Deşi, pentru a întocmi acestă listă oamenii de ştiinţă au nevoie de acelaşi grad de imparţialitate, cu care timp de aproape un secol dovedesc pericolul lui canabis. În caz contrar, va ieşi ceva prea moderat, cum ar fi articolul în Wikipedia în limba engleză.

La începutul secolului XX un american în mediu consuma aproximativ 5 kg de zahăr pe an. Astăzi - aproximativ 65 kg. Aceste date se corelează bine cu creşterea bruscă a bolilor, cum ar fi ateroscleroza, cancerul şi diabeta. Amatorii de dulciuri pot compara aceste statistici sumbre cu sănătatea mediului înconjurător. E mai bine, decât să-ţi provoci o neuroză anxioasă, încercând fără succes să scapi de acul de zahăr într-o atmosferă de zaharomanie totală.