MOLDOVENII.MD

Cânepa (Cannabis) — cel mai efectiv biocombustibil

Cânepa (Cannabis) - cel mai efectiv biocombustibil

Cu un secol în urmă, omenirea voluntar a devenit complet dependentă de petrol. La început ne-a fost bine, dar la un moment de acomodare definitivă, am căzut în mrejele comercianţilor petrolieri. Acum ne simţim tot mai rău şi căutăm disperat cu ce am putea înlocui petrolul şi produsele lui. Însă, motoarele, care funcţionează pe etanol sau pe ulei vegetal  în loc de benzină, există de mult timp – pur şi simplu în era petrolului ieftin au fost date uitării.

Staţii de alimentare RTC Fuel, care operează cu sprijinul financiar al Ford Motor Company, primele din SUA au început să ofere o gamă largă de combustibil alternativ. Aici vă puteţi realimenta cu etanol, propan, biodiesel şi chiar să conectaţi vehiculul electric la o priză electrică. Hazul staţiei de alimentare RTC Fuel - o sală de prezentare, unde publicul poate face cunoştinţă cu diferite tipuri de combustibil.

În 1826 inventatorul american Samuel Morey a patentat motorul, care în calitate de combustibilul utiliza terebentina vegetală şi etanol. În 1853, a fost dovedit că uleiul vegetal poate fi folosit în calitate de combustibil pentru maşini cu aburi şi vapoare. Primul motor cu ardere internă  în patru etape de inginerul Nikolaus August Otto, folosit cu diferite modificări şi în ziua de azi, anterior a funcţionat pe etanol.

La începutul anilor 90 ai secolului al XIX-lea, Rudolph Diesel a construit primul motor, care funcţiona pe praf de cărbune. La lansare modelul a explodat, aproape că omorând inventatorul său. Şi următorul motor experimental în 1894, inovatorul a taxat cu ulei de arahide, care a fost mai ieftin şi mult mai puţin periculos.

Şi Henry Ford, care a început cu motoare pe etanol, le-a susţinut până în anii 40 ai secolului trecut. Probabil unul din motivele pentru care Henry a susţinut această invenţie a fost că el înseşi se trăgea din fermieri şi cunoştea tehnologia producerii băuturilor spirtoase de uz casnic nu numai din zvonuri. Primul său "cvadriciclu", asamblat în 1896, a lucrat pe alcool, in ciuda faptului că maşinile inginerilor germani Gottlieb Daimler şi Karl Benz de aproape un deceniu se alimentau cu benzina.

Prima maşină cu adevărat în masă, construită de Ford în 1908, celebrul "Model T", funcţiona pe etanol, benzină şi amestecurile acestora. Ford a fost atât de încrezător de viitorul vehiculelor spirtoase, că a construit o distilerie la Midwest, SUA. Până la mijlocul anilor 20 ai secolului XX, 25% din vânzările companiei Standard Oil Company în Midwestau constituiau spirtul etilic lui Ford.

La începutul anilor 1920, a fost la modă realimentarea maşinilor cu amestecuri de etanol şi benzină, cum ar fi Benzalcool, Koolmotor, Alcool, Natelite, Moltaco, Lattybentyl sau Agrol.

Producţia etanolului pentru automobile nu a fost stopată chiar şi de faimoasa lege americană privind Interzicerea totală a băuturilor alcoolice, care a fost în vigoare în perioada 1919-1933. Uzinele privind producerea auto-etanolului, spre deosebire de companiile de producere de whisky, aveau nu 2-3, ci o  singură coloană de distilare, deoarece pentru fabricarea bioetanolului, spre deosebire de alcoolul alimentar, nu era necesară a doua sau a treia distilare. Însă prin 1937, combustibilul petrolier a fost aproape de unu şi jumătate de ori mai ieftin, decât combustibilul biologic. Însă giganţii chimici, jucând împotriva fermierilor, au întreprins o serie de "măsuri antivegetale".

Totul a început de la hârtie. În acele zile o parte considerabilă de hârtie a fost produsă din cânepă. Cânepa era încă considerată a fi o plantă absolut inofensivă, o materie primă bună pentru industria uşoara şi industria hârtiei. Dar avea un dezavantaj semnificativ: la producerea ei nu erau necesari înălbitori, special dezvoltaţi. Şi companiile, cu ajutorul magnatului de mass-media Hirst, au lansat o ofensivă împotriva acestei culturi.

De acum înainte, în presa americană Cannabis pacific (Cannabis este denumirea ştiinţifică a cânepei) a fost numit exclusiv cu cuvântul mexican marijuana şi considerat ca fiind cea mai periculoasă substanţă narcotică, produsă de imigranţii mexicani. Trucul a reuşit şi în a doua jumătate a anilor 1930 cânepă a fost interzisă în SUA şi, totodată, a fost ridiculizată ideea privind producerea combustibililor din culturile agricole.

Etanolul şi biodiesel (motorină din ulei vegetal) au fost reamintite în legătură cu "războiul" petrolier, care a început în 1973. După o creştere fără precedent a preţurilor la petrol, guvernul Statelor Unite, principala ţară importatoare de petrol, a adoptat o serie de legi pentru a încuraja producerea şi utilizarea auto etanolului şi biodiesel-ului.

Cel mai răspândit tip de biocombustibil se consideră etanolul şi amestecurile lui cu benzină, cele mai principale din care sunt E10 şi E85.

În calitate de materie primă se potrivesc aproape orice specii de plante. Secară, porumb, sfecla, cartofi, orez, lemnul simplu, trestie de zahăr.

Regele Thailandei, Bhumibol Adulyadej, este un susţinătorul activ al surselor de energie regenerabile. Pulpa orange a fructelor de palmier se foloseşte pentru fabricarea biodiesel-ului.

Nu se recomandă să umpleţi rezervorul maşinii cu etanolul convenţional, deoarece acesta este un solvent şi un oxidant excelent. Prin urmare, toate detaliile în contact cu acesta ar trebui să fie făcute din oţelul inoxidabil sau din plastic. Iar  într-o maşină convertită cu acelaşi succes puteţi turna şi benzină, şi etanol sau orice amestec al acestora.

Acum diverse companii din lume au dezvoltat 34 de modele de autoturisme, atât pentru pasageri, cât şi pentru marfă, cu un sistem "combinat" de realimentare, acestea sunt numite Flexible-Fuel Vehicle (FFV). Numai pe drumurile Statelor Unite circulă mai mult de 6 milioane de astfel de vehicule. Special pentru ele în 36 state la staţiile de alimentare se comercializează un amestec de alcool-benzina E85 (85% de etanol şi 15% de benzină).

Benzina se adaugă numai în scopul pornirii mai bune a motoarelor în vreme rece. În Suedia, un astfel de amestec este obligatoriu să fie la dispoziţie la orice staţie alimentare mare, si maşinile, care funcţionează pe etanol, au dreptul să intre în centrul oraşului Stockholm şi sunt scutite de plată pentru parcare, iar pentru proprietarii lor este redus impozitul auto. Astfel, se încurajează introducerea vehiculelor cu motoare modificate pentru folosirea etanolului. Iar pentru a folosi drept combustibil un amestec popular în Occident, E10 (10% etanol, 90% benzina), nu este nevoie de nici un fel de schimbare. Mai mult decât atât, experţii companiei braziliene Petrobas susţin că, chiar un adaos de etanol de 20 la sută, nu va cauza nici un rău maşinii.

Brazilia nu este prea bogata în petrol, dar este bogată în trestie de zahăr, din deşeurile căreia numai în anul trecut brazilienii au distilat 16.5 miliarde de litri de etanol. Acest volum constituie 45% din producţia mondială. Ca urmare, preţul la combustibil din spirt în emiratul etanol a scăzut deja sub un dolar şi jumătate şi acum pe etanol (la preţul de cost de 15-20 cenţi) nu numai că călătoresc 40% din maşini, dar şi zboară avioane, fabricate de compania Embraer (Empresa Brasileira de Aeronautica).

Chiar şi un aditiv de etanol de 10 la sută este capabil de multe lucruri. Acesta reduce emisii de gaze cu efect de seră cu aproape 20%, deoarece etanolul promovează o ardere mai completă a combustibililor şi modifică conţinutul procentual al gazelor de evacuare în mai puţin periculoase - CO2 dioxid de carbon în loc de CO monoxid de carbon (în conformitate cu datele Argonne National Laboratory – de la  12 până la 19%).

Aditivul măreşte cifra octanică a combustibililor cu 3 unităţi, şi aproape de două ori reduce emisii de gaze toxice, măreşte temperatura de aprindere a combustibililor de la 290 până la  425 de grade, ceea ce reduce riscul de incendiu, să zicem, la scurgeri în sistemul de combustibil. Efectul folosirii unui amestec E10 în 2005 numai în SUA a fost comparabil, după calculele ecologiştilor, cu reducerea parcului auto cu un milion de maşini.
Nu mai puţin promiţător este biogazul. Acesta poate fi produs din orice materie organică. Sunt folosite cojile de seminţe, frunze uscate, gunoi de grajd, gunoiul de pasăre, deşeuri de produse alimentare ...

În Rusia, Lukoil de asemenea, a construit o fabrică pentru producerea biodiesel-ului, cu toate acestea, din cauza lipsei de cerere printre conducătorii auto autohtoni, care au mai multă încredere în uleiul diesel, biocombustibili deocamdată sunt transportate în Finlanda. Unde sunt vândute cu mare succes.

Sursa: stgetman.narod.ru