MOLDOVENII.MD

Fereastra spre viitor sau «Spaţiul vindecator» din Tamera

Fereastra spre viitor sau "Spaţiul vindecator" din Tamera

Cuvântul "Tamera"  a fost inventat de Sabine Lihtenfelz - una dintre cei trei fondatori ai acestui sat unic în partea de sud a Portugaliei. Iar sintagma "Spaţiul vindecător" ("Heeling Biotope") reflectă esenţa profundă a ideii, cu care 15 ani în urmă pe acest teren pustiu şi stâncos au sosit primii colonişti. Ei au venit cu mâinile goale - fără sprijinul corporaţiilor şi agenţiilor guvernamentale, fără resurse materiale şi, practic, fără bani. Au fost doar câteva persoane, dar acestea au avut lucru cel mai  important - o intenţie puternică dezinteresată de a transforma într-o grădină de flori nu numai acest teren de 135 ha, dar treptat, şi întreaga noastră planetă. Rezidenţii din Tamera cred că societatea modernă este profund bolnavă, dar sunt convinşi că vindecarea este posibilă. Şi ea trebuie să înceapă cu câteva puncte mici răspândite în diferite ţări şi continente. De aceea aceste puncte sunt numite Biotopuri vindecători, şi numele bolii globale, de care noi toţi ar trebui să ne vindecăm, este războiul.

Războiul nu este doar cel explicit - cu arme şi uciderea în masă, dar şi ascuns, la toate etapele existenţei noastre. Războiul mic la locul de muncă şi în birou, acasă şi la şcoală, între şefi şi subalterni, între copii şi părinţi, între partide politice şi organizaţii religioase. Mai mult de 30 de ani în urmă, Dieter Doom, unul dintre fondatorii aşezării Tamera şi autorul ideii privind Biotopuri vindecători, a stabilit un obiectiv - a înţelege cauzele acestui război. Visul lui era construirea unei noi comunităţi echitabile, în baza căreia se vor afla nu lupta şi concurenţa, ci dragostea şi încrederea. Scopul fiecăruia ar deveni nu acumularea averii, ci creşterea spirituală, iar oamenii ar înceta să se ucidă reciproc şi mutila pământul nostru frumos.
   
Tamera este situată în partea de sud a ţării într-o zonă deluroasă frumoasă, numită Alantezhu. În aceste părţi, timp de secole, principala ocupaţie a fost agricultura: oamenii cultivau vii şi pomi fructiferi, păşteau oile şi în sezonul ploios creşteau cereale. Venitul suplimentar parvenea de la  plantaţiile de stejar de plută - principala sursă de venit din produs local pe piaţa mondială.

 În Alantezhu în ultimii decenii s-au acumulat probleme atât economice, cât şi ecologice. Ţara a aderat la UE şi a devenit mai profitabil a cumpăra produse nu de la fermieri, ci în Argentina sau Brazilia, unde s-au format corporaţii gigantice cu terenuri agricole imense, pesticide şi OMG-uri. Nu contează, dacă aceste produse sunt dăunătoare şi uneori chiar periculoase pentru sănătate - la un preţ ieftin şi într-un ambalaj frumos, acestea nu se învechesc pe rafturi. Mai ales, că creşterea producţiei agricole devine tot mai dificilă - veri lungi, uscate şi foarte calde, fără iazuri, râuri sau lacuri, iar apele subterane în fiecare an se afundă mai adânc. În ultimii ani, din cauza lipsei de apă au început să piară chiar şi plantaţiile de stejar de plută, cu rădăcinile sale adânci şi o rezistenţă puternică la vânturi de iarnă şi seceta de vară. Şi acest lucru este cu adevărat un dezastru.

Astăzi, ţara cu o agricultură dezvoltată cândva,  achiziţionează până la nouăzeci la sută din produsele alimentare, iar în mediul rural peste tot sunt observate urme de distrugere - case abandonate, gropi de gunoi şi câmpuri cu pârloage. Dar Tamera în acest sens este o excepţie. Populaţia colonistă este într-o creştere constantă, aici vine o masă de vizitatori şi aici puteţi vedea cu ochii proprii un nou mod de interacţiune între om şi natura, numit permacultura.

Locuitorii aşezării Tamera sunt familiarizaţi cu principiile de permacultură şi sunt convinşi că, viitoarele sate ale lumii, (Biotopuri vindecători) sunt de neconceput fără permacultură. Iar atunci, cu patru ani în urmă, după multe cugetări şi îndoieli, localnicii au luat o decizie fermă: să invite unul dintre cei mai proeminenţi specialişti din lume în acest domeniu - Sepp Holzer.  Şi acest moment a fost un punct de reper în istoria aşezării Tamera.

Sepp Holzer după o săptămână de examinare meticuloasă  a localităţii cu fiecare tufiş şi fiecare denivelare, terminând studiile sale, a adunat pe toţi locuitorii aşezării şi le-a declarat că totul este făcut şi organizat incorect. "Casele nu sunt montate la locul lor, drumurile sunt stabilite incorect, totul este pe dos”. Oamenii se revoltau încet: "Poate modificăm în parte, şi parţial lăsam cum este". Dar Sepp a fost de neclintit: "Dacă doriţi să lucraţi cu mine – fiţi de acord, nu vreţi - eu plec!". Şi Tamera a luat o altă soluţie importantă: să urmeze sfaturile Meşterului.

Şi astăzi, după doar trei ani de la crearea primului lac, peisajul local ne frapează prin frumuseţea şi armonia sa. Un lac imens, la un kilometru în lungime; în centru - şase iazuri mai mici, împrăştiate pe tot restul teritoriului. Câteva nivelurile de terase în jurul fiecărui lac, pe care sunt cultivate culturi leguminoase, pe marginile teraselor sunt plantate mii de copaci, fructiferi şi sălbatici. Printre copaci sunt plantate multe perene şi arbuşti fructiferi. Ideile principale ale permaculturii - biodiversitatea maximă, planificarea competentă a zonei, suficientă apă, auto-reglare, eforturi minime pentru a produce produse agricole şi frumuseţea estetică.

Principiile de permacultură sunt aplicabile în aproape orice climă şi pe orice teren, dar de fiecare dată într-un mod diferit. Pemacultura nu are şabloane, ea este o creaţie, asemănătoare cu muzica sau arta, şi la fel ca şi acestea din urmă, trebuie să fie însuşită treptat, înţeleasă şi simţită. În Tamera, în domeniul permaculturii, sub conducerea lui Sepp Holzer lucrează un grup relativ mic de oameni,  9-10, în caz de necesitate sunt atraşi participanţii la seminar sau vizitătorii, care  sunt o mulţime. Şi aceste eforturi  sunt suficiente întru a pune bazele pentru abundenţa şi fertilitate în viitor.

Alţi locuitori ai aşezării sunt implicaţi în proiecte privind lucrul cu animale, deservirea tehnicii, lucrări de construcţii, activitatea în centrul instructiv.

Tamera are o misiune - construirea unui viitor în care nu va fi război. Şi aici se lucrează în mod serios, fără a cruţa timpul şi diferite mijloace. În vară, Universitatea păcii din Tamera reuneşte o mulţime de oameni din întreaga lume. Toate persoanele şi organizaţiile, care lucrează pentru pace pe diferite continente, sunt comasate într-o reţea unică. Pentru a face acest lucru, a fost instituit un proiect separat, numit IGP (Institute for Global Peacework), cu o clădire aparte, în cadrul căruia activează  constant 4-5 persoane, creând şi menţinând fluxuri de informaţii relevante.

Fedor Lazutin

Sursa: eco-kovcheg.ru