Plante aurifere
Banii nu cresc în copaci, iar aurul poate. O echipă internaţională de oameni de ştiinţă a descoperit o modalitate de a crește și a colecta aurul din culturile agricole. Tehnologia de căutare a aurului numită fito-extragere foloseşte plantele pentru a obţine particulele metalelor prețioase din sol.
Unele plante au o capacitate naturală de a absorbi prin sistemul de rădăcină și a acumula în frunze și lăstari astfel de metale, cum ar fi nichel, cadmiu și zinc. Timp de mulți ani, oamenii de ştiinţă au căutat modalităţi de a folosi plantele numite super acumulatori pentru a îndepărta contaminanți din mediul înconjurător.
Însă, despre super acumulatori ai aurului nu se știe nimic, deoarece acest metal este practic insolubil în apă, astfel încât plantele nu absorb în mod natural particulele prin rădăcini.
"În anumite condiții chimice, solubilitatea aurului poate fi mărită în mod artificial," - a declarat Chris Anderson, un specialist în Geochimie ecologică și fito-extragere a aurului de la Universitatea Massey din Noua Zeelandă.
Cincisprezece ani în urmă, Chris Anderson pentru prima dată a demonstrat publicului că planta de muștar este capabilă să absoarbă aurul din sol, tratat cu substanţe chimice, care conține particule de acest metal.
Tehnologia funcționează în felul următor: găsiţi o plantă de creştere rapidă, cu o masă mare de frunze deasupra solului, cum ar fi muștarul, floarea-soarelui sau tutun. Plantaţi cultura în solul ce conține aur. Un loc potrivit ar putea fi grămezile de deșeuri sau de pământ din jurul vechilor mine de aur. Metodele convenționale nu pot oferi o extracție de 100% de aur din minerale și, prin urmare, o anumită cantitate de metale nimeresc în deșeuri. Când planta ajunge la înălțimea maximă, trataţi solul cu o soluţie chimică care dizolvă aurul. Planta absoarbe apa din sol şi în procesul de "respirație" din porii mici pe suprafața frunzelor apare apa, iar metalul prețios se acumulează în biomasă. Rămâne doar să strângeţi recolta.
Cu toate acestea, plasarea aurului în cultura agricolă este partea cea mai uşoară a procesului. Obţinerea lui din plante este o problemă mult mai dificilă, spune Anderson.
"În materialul vegetal aurul se comportă diferit", - explică omul de ştiinţă. Dacă veţi arde planta, apoi o anumită cantitate de metal va rămâne în cenușă, iar o altă parte din ea va dispărea. Prelucrarea cenușii este, de asemenea, o problemă serioasă și necesită utilizarea unor cantități mari de acizi concentrați, care sunt periculoşi la transportare.
Aurul, care poate fi găsit în plante, reprezintă nanoparticule şi din acest motiv prezintă o mare valoare pentru industria chimică care folosește nanoparticule de aur ca un catalizator pentru reacții chimice.
Fito-extragerea aurului niciodată nu va înlocui sursele tradiționale, spune el. "Valoarea acestei tehnologii constă în posibilitatea restabilirii solurilor contaminate în zonele aurifere", - adaugă Chris.
Substanțele chimice folosite pentru a dizolva aurul forțează plantele să absoarbă şi alți poluanți din sol, cum ar fi mercur, arsenic, cupru, iar aceste elemente care se găsesc în gropile de deșeuri ale minelor sunt periculoase pentru oameni și mediul înconjurător.
"Dacă vom reuşi să obţinem profit din extragerea aurului din culturile agricole, în același timp restabilind solul, ar fi o realizare semnificativă", - spune Anderson. În prezent el lucrează cu cercetătorii din Indonezia, pentru a crea o tehnologie ecologic curată destinată companiilor mici folosind munca manuală în mineritul aurului, care va reduce poluarea cu mercur în urma activităţilor.
Cu toate acestea, unii oameni de ştiinţă spun că riscurile ecologice asociate cu „cultivarea” aurului pot fi prea grave. Deoarece, pentru a dizolva particulele de aur în sol sunt necesare cianura și tioţinat - aceleaşi elemente chimice periculoase, utilizate de companiile miniere pentru a obține aurul din roci. Agronomii independenți consideră că procesul însuşi poate crea probleme ecologice.
Sursa: facepla.net
118