Podgorie Caucaziană. Pshada
Vom aminti această călătorie o lungă perioadă de timp. Deşi au trecut şapte ani de atunci, însă amintirile rămân proaspete şi în ziua de azi. Am mers acolo la începutul lunii septembrie, împreună cu soţia şi fiul de doi ani. Două săptămâni în munţi am petrecut ca în vis. În loc de a ne plescăi în mare o jumătate de concediu. Desigur, marea nu am uitat-o şi câteva zile am poposit şi coasta. Această excursie a fost deosebită pentru mai multe motive. În primul rând, luna de septembrie nu este actuală pentru turiştii dornici să-şi golească pungile. Au nimerit, desigur, acolo păsările de pasaj, dar atmosfera de pace şi de măreţie nu a fost perturbată. În al doilea rând, acest traseu nu s-a bucurat de popularitate la acea vreme. La drept vorbind, nu-mi plac aceste staţiuni balneare, în care oamenii se înghesuie ca sardelele. Totodată, de mult timp am vrut de viu să mă uit la megaliţii, dolmene caucaziene. Acestea sunt situate în locuri îndepărtate, ceea ce garantează petrecerea timpului în drum spre dolmene în izolare deplină. Mai jos este o vedere a văii Pshada şi satului Pshada din partea de sus a muntelui.
O privelişte a muntelui Obligo din vale. Cu 50 de ani în urmă, în munte se revărsa un izvor şi au trăit oamenii. Apoi, pe timpuri lui Hruşciov, oamenii au fost alungaţi în vale.
În vale localnicii într-una călătoresc cu SUV, transportând şi stropind turiştii.
Oare nu aceasta pacificare sufletească caută toţi fanii peregrinărilor nesfârşite prin staţiuni balneare de peste mări?
Iată ce a rămas de dolmene, care îşi schimbă menirea. Acestea au fost chiar utilizate pentru construcţia drumurilor de munte, apoi totuşi s-au şi-au dat seama şi au început să câştige bănuţii în urma turiştilor.
După vizitarea primului dolmen am căzut cu temperatura mare aproape o zi şi o noapte. Acest lucru poate fi explicat fie de adaptaţie, fie de necorespunderea locului cu cele închipuite anterior.
Despre mare ar trebui să vorbim aparte. Niciodată în viaţa mea nu am fost cu ea unul la unul. Marea a fost curată şi surprinzător de frumoasă.
Toate aceste bogăţii ne aparţin şi depinde de noi, daca copiii noştri vor vedea acest legământ într-un aspect pur original. Să sperăm că vor vedea ...
Sursa: budimir.net