Ecologia pajiștilor

Pajiștile ocupă o suprafață mare a Pămîntului. Preponderent, pe ele cresc ierburi locale.

Necesitatea pajiștilor

Pajiștile sînt un mediu natural pentru multe organisme. Pe ele crește hrana pentru multe specii de animale și insecte. Vegetația, inclusiv arbuștii și ierburile servesc drept capcană pentru precipitații, normalizează filtrarea solului. Totodată, pajiștile reduc eroziunea solurilor, legată de condițiile climatice.

Agricultura

Agricultura pe scară industrială deseori utilizează metoda monoculturală cultivare. Din punct de vedere economic, monoculturile necesită mai puține substanțe chimice, mai puțin timp pentru prelucrarea tehnică, metode simple de colectare și cerințe simple de păstrare. Din punct de vedere ecologic încă monoculturile provoacă eroziunea și degenerarea solului, apariția dăunătorilor și plantelor exogene, fapt ce conduce la reducerea biodiversității naturale și a suprafețelor de pajiști.

Rotația culturilor – plantarea unei culturi, cu substituirea ei ulterioară cu altă cultură, în diferite sezoane agricole. Combinația corectă a culturilor sporește conținutul de azot în sol, reduce necesitatea în unele îngrășăminte minerale.

Înlăturarea soiurilor străine și invazive (specii răspîndite în rezultatul activității omului) și restabilirea pășunilor naturale este primul pas spre restabilirea pajiștilor. De menționat că în multe țări nu există o atitudine grijulie față de utilizarea pajiștilor naturale.