Globule de seminţe. Ingrediente

Globule de seminţe. Ingrediente

Globule de seminţe se obţin prin formarea unui amestec de lut, seminţe, apă şi, uneori, alte ingrediente de sol, substanţe pentru a speria prădătorii, mycorrhiza, etc. în bile de o mărime de marbles.

Seminte

Seminţe conţin informaţii care sunt ascunse în structura genetică a embrionului plantei şi în alimente, pe care embrionul va utiliza pentru dezvoltare atunci când condiţiile endogene şi exogene vor provoca germinarea.

Din diferite motive, nu toate seminte pot fi folosite pentru fabricarea globulelor, inclusiv din cauza dimensiunii seminţelor şi fiziologiei lor. Seminţe ar trebui să fie derivate din plante autohtone din regiunea biologic dată, unde ele sunt planificate pentru distribuire. De obicei, dar nu întotdeauna, locul preferabil este  bazinul hidrografic.

Jason Stewart a scris: "Globule de seminţe nu pot fi potrivite pentru seminţe în stare latentă, care necesită foc pentru a sparge coaja de seminţe - bariera fizică, asigurând pacea, de exemplu, ca multe specii de salcâm australian, care are o vegetaţie dependentă de foc. Globule de seminţe nu sunt potrivite pentru specii cu o perioadă scurtă de viaţă fiziologică a embrionului, cum ar fi multe, dar nu toate tipurile de păduri tropicale din Australia.

Globule de esminţe, desigur, nu sunt potrivite pentru plantarea speciilor de cultură, de la care se aşteaptă o germinare promptă şi care au o protecţie adecvată fizică a seminţelor de animale de pradă – eu mă gândesc la hriscă, ci la sfatul lui Masanobu Fukuoka, care spunea acelaşi lucru despre hriscă: pur şi simplu împrăştiaţi seminţe, deoarece acestea trăiesc puţin – aproximativ 75 de zile,  specii sezoniere, care germinează rapid şi specii statornice la friguri cu seminţe închise într-o coajă conică solidă, care, totuşi nu le introduce într-o stare de repaus".

Masanobu Fukuoka ne-a avertizat: "(...) trebuie să aveţi grijă.  Această metodă nu înseamnă că noi ar trebui să ne dezicem brusc de toate cunoştinţele ştiinţifice disponibile despre plante. Dacă fermierul va lăsa câmpurile lui la mila completă a naturii, greşeli şi eşecuri sunt inevitabile.

Calea reală spre agricultura naturală prevede ca omul să ştie ce înseamnă natura neatinsa, astfel ca el să ştie instinctiv ceea ce trebuie să făcă şi ceea ce nu poate fi făcut, pentru a lucra în armonie cu procese  natural”.

Deşi Masanobu Fukuoka a vorbit, în mod special, despre agricultura naturală (sistemul integrat), acest avertisment poate fi atribuit şi la alegerea speciilor pentru utilizarea lor în globule de seminţe.

Plantele tradiţionale, clasificarea plantelor, cunoştinţele ecologice despre seminţe ar trebui să fie utilizate împreună cu cunoştinţele botanice, morfologice ale taxonilor. (Taxonii sunt unităţi sistematice, cu ajutorul cărora grupurile de vieţuitoare ale Terrei pot fi ierarhizate şi sistematizate – trad.)


Lut

Utilizarea lutului pentru fabricarea globulelor de seminţe are multe avantaje. Structura lutului umed este uimitor de plastică şi o puteţi lega de alte ingrediente. De asemenea, lutul fără apă are abilitatea de a absorba apa, direcţionând astfel apa spre seminţe datorită acţiunii capilare.  Lutul uscat pentru globule de seminţe este foarte tare şi serveşte ca adăpost pentru protecţia seminţelor.

Atunci când conţinutul de apă în globulă de seminţe permite ca sămânţă să germineze, lutul îşi recapătă plasticitatea şi se implică în destructurizarea globulei de seminţe.

Argila roşie sau lut sub formă de pulbere de teracotă este preferabil din cauza conţinutul de fier (oxid de fier): deficit de fier (cunoscut sub numele de stres de fier) reduce fotosinteza şi fixează azotului în plante.

Diferite tipuri de argilă dau rezultate diferite după 4 luni

De obicei, şi pentru multe motive, surse autohtone sunt o alternativă mai bună, decât cele străine.

Sursa cu link pe sites.google.com