MOLDOVENII.MD

Pe drumul vechilor sanctuare: de la Luna plină deasupra mării până la ultimul apus în Munții Sakar. Partea X. Oamenii care își amintesc (+Video)

Citiți toate părțile: Partea 1, Partea 2, Partea 3, Partea 4, Partea 5, Partea 6, Partea 7, Partea 8, Partea 9, Partea 10

Călătorind prin valea Munților Sakar în căutarea dolmenelor și a vechilor sanctuare, am descoperit pe neașteptate un loc care s-a dovedit a fi nu mai puțin interesant decât megaliții înșiși.

În primele zile am locuit la eco-hotelul „Sakar” și, în fiecare zi, mergeam tot mai adânc în vale. În timpul uneia dintre aceste deplasări am aflat despre Clubul Celtic din satul Sakarți. Potrivit localnicilor, nu era doar un loc de cazare, ci un adevărat centru al vieții legate de megaliți, de istoria veche și de inițiativele culturale ale regiunii. A urmat o convorbire telefonică cu Galina, proprietara clubului. I-am povestit despre noi, despre călătoria noastră și despre interesul nostru pentru dolmene și culturile străvechi. Clubul este un spațiu privat, iar vizitatorii ocazionali nu sînt primiți aici. După o discuție lungă, Galina a acceptat să ne găzduiască, iar în aceeași seară ne-am mutat în Sakarți.

La acel moment, decizia părea una pur practică. Clubul era situat în adîncul văii, într-o poziție mult mai convenabilă pentru traseele noastre. Se află la marginea satului Sakarți, chiar la poalele munților. De aici era ușor să ajungem la multe dintre megaliții și sanctuarele vechi răspândite pe teritoriul Sakarului. Părea că am găsit doar un punct mai comod pentru explorările noastre. Însă foarte repede am înțeles că descoperisem ceva mult mai important.

La prima vedere poate părea ciudat că, în inima Bulgariei, există un Club Celtic. Dar după primele discuții devine clar că nu este vorba doar despre un hotel sau un centru cultural. Clubul a fost fondat în anul 2000 de Galina și soțul ei. Împreună au dorit să creeze un loc unde să se întâlnească oameni interesați de culturile străvechi, de megaliți, de natură și de istoria regiunii Sakar. Cu timpul, această idee s-a transformat într-un adevărat centru de cercetare și cultură, cunoscut cu mult dincolo de granițele Bulgariei.

Galina este o femeie în care se îmbină într-un mod surprinzător maturitatea unui om care și-a dedicat zeci de ani acestor locuri și o simplitate aproape adolescentină — sinceritatea, deschiderea și ușurința pe care le întâlnești mai degrabă la o fată aflată la începutul vieții. Mersul rapid, reacțiile vii, interesul autentic față de oameni și energia interioară constantă creează impresia unei persoane care continuă să trăiască pentru ceea ce face cu aceeași pasiune ca acum mulți ani.

Galina face parte dintr-un grup de entuziaști locali care studiază valea Sakarului de aproape treizeci de ani. Astăzi, nucleul permanent al clubului și al grupului de cercetare este format din unsprezece persoane. Acești oameni au străbătut și continuă să străbată kilometru după kilometru pădurile, dealurile și văile din împrejurimi. Ei parcurg vechile cărări, verifică traseele, identifică obiective noi, confruntă informațiile vechi, marchează descoperirile pe hărți și completează treptat imensul mozaic al patrimoniului străvechi al acestor locuri.

Astăzi, Galina spune că numai acest grup a identificat aproximativ 850 de obiective megalitice. Potrivit ei, datorită activității acestei echipe au fost descoperite, descrise și introduse în circuitul științific și turistic multe dintre obiectivele megalitice care astăzi sînt considerate cele mai cunoscute atracții ale regiunii Sakar.

Este important de înțeles că nu este vorba doar despre dolmene. În această categorie intră sanctuare, platforme de cult, complexe de piatră, construcții megalitice distincte și numeroase alte obiective al căror scop continuă să fie studiat și astăzi.

Pe măsură ce discutam, devenea tot mai clar că o mare parte din cunoștințele actuale despre patrimoniul megalitic al Sakarului au apărut datorită muncii unor asemenea entuziaști. Nu este vorba doar despre descoperirea obiectivelor. Grupul se ocupă de cartografiere, colectarea informațiilor, documentarea descoperirilor, pregătirea descrierilor, colaborează cu muzeele și îi ajută pe călători, cercetători și arheologi să se orienteze în impresionantul număr de monumente megalitice din vale.

De fapt, Clubul Celtic îndeplinește rolul unui adevărat centru de informare al regiunii. Aici vin oameni care doresc să afle mai multe despre megaliții din Sakar, să primească hărți ale traseelor, să cunoască istoria unor obiective concrete sau să găsească ghizi locali. În deceniile de activitate, aici s-a acumulat o cantitate impresionantă de informații, care continuă să fie completată și astăzi.

În anii ’90, o parte dintre cercetări și lucrări erau finanțate de stat. Se amenajau drumuri și trasee turistice, se instalau indicatoare și se crea infrastructura necesară călătorilor. Însă programele de stat veneau și plecau, în timp ce oamenii care și-au dedicat viața acestor locuri își continuau munca.

Tocmai de aceea, o mare parte din ceea ce se cunoaște astăzi despre patrimoniul megalitic al văii este rezultatul muncii de lungă durată a unor oameni care, de multe ori, au lucrat aproape pe bază de voluntariat.

Totuși, cercetătorii s-au confruntat și cu o altă problemă. Multe dintre obiectivele descoperite au atras atenția așa-numiților căutători ilegali de comori.

Această poveste are și rădăcini istorice profunde. După cum povestea Galina, regiunea Sakar este cunoscută din vechime pentru filoanele sale aurifere și pentru zăcămintele de minerale. De-a lungul secolelor, localnicii au extras aur și pietre prețioase, acumulând averi considerabile. În perioada Imperiului Otoman, aceste teritorii erau adesea expuse incursiunilor și jafurilor. Pentru a-și proteja bunurile, oamenii își ascundeau comorile în apropierea megaliților, în special lângă dolmene, care reprezentau repere ușor de recunoscut în peisaj.

Cu timpul, proprietarii acestor comori dispăreau, iar memoria locurilor unde fuseseră ascunse se pierdea. Astfel au apărut numeroase legende despre bogății îngropate. Tocmai aceste povești au atras generații întregi de căutători de comori. În încercarea de a găsi aur, mulți dintre ei răsturnau pietre, săpau în jurul dolmenelor și provocau daune serioase monumentelor străvechi.

Aflând despre noi descoperiri, căutătorii ilegali începeau să sape vechile construcții în speranța găsirii aurului și a artefactelor. Ca urmare, o parte dintre monumente au fost deteriorate sau chiar devastate complet.

Cu toate acestea, multe descoperiri au reușit să fie salvate. Astăzi, o parte dintre artefacte se află în Muzeul „Kapitan Petko Voivoda” din Topolovgrad și permit o înțelegere mai profundă a culturii popoarelor care au locuit aceste ținuturi cu mii de ani în urmă.

Dar cea mai interesantă descoperire pentru noi nu a fost nici măcar amploarea cercetărilor.

Esențialul era altul.

Treptat, am început să înțelegem că nu era vorba despre oameni care studiază trecutul.

Era vorba despre oameni care continuă să trăiască în interiorul unei tradiții.

Foarte repede s-a format un ritm aparte al vieții. De la răsărit până la apus ne aflam printre dolmene și sanctuare. Iar seara ne întorceam la club, unde ne așteptau deja cina și conversațiile lungi. Atunci se deschidea cea de-a doua jumătate a călătoriei. Dacă ziua vorbeau cu noi pietrele, seara vorbeau oamenii.

În fiecare seară apăreau povești noi. Povești despre dolmene. Despre drumuri străvechi. Despre sanctuare. Despre oameni care veneau aici în căutarea răspunsurilor la întrebări importante ale vieții. Despre căutarea comorilor și despre filoanele aurifere pentru care Sakarul este renumit de secole. Despre rocile în care pot fi găsite granate și alte minerale.

Galina ne arăta mostre de piatră literalmente presărate cu incluziuni de granat. Privindu-le, devenea ușor de înțeles de ce aceste locuri au atras atenția oamenilor timp de milenii.

Dintre numeroasele istorii auzite, una ne-a rămas în mod special în memorie — povestea nașului ei. Cu mulți ani în urmă, medicii i-au descoperit o boală oncologică gravă. Potrivit Galinei, la un moment dat el a început să viziteze dolmenele și să caute răspunsul la întrebarea cum să își continue viața.

În timpul uneia dintre vizitele sale la un dolmen, a trăit o experiență neobișnuită. A avut viziunea unei ființe spirituale care i-a spus că trebuie să facă pentru oameni ceva cu adevărat util, important și dezinteresat. Ceva care să rămână după el.

Tocmai după această experiență a luat decizia de a construi un mare complex destinat odihnei călătorilor în munți.

Am trecut pe lângă acel loc. Este un întreg complex de foișoare, adăposturi, platforme de odihnă și construcții din lemn, realizate cu propriile mâini de un singur om. După ce și-a încheiat lucrarea, a dăruit totul oamenilor. Astăzi are deja cu mult peste optzeci de ani.

De ce se numește Clubul Celtic?

Pentru că una dintre misiunile sale este păstrarea și dezvoltarea patrimoniului cultural celtic.

Aici sosesc în mod regulat reprezentanți ai comunităților celtice din Irlanda, Scoția, Țara Galilor, Anglia, Franța și din alte țări. Aici au loc întâlniri, festivaluri, proiecte comune, sărbători și schimburi de experiență. Oamenii se cunosc între ei, discută cercetări, împărtășesc cunoștințe, vizitează megaliți și participă la diferite activități culturale.

Însă importanța clubului este mult mai mare. Este un loc prin care trec permanent oameni din diferite colțuri ale lumii, interesați atât de cultura celtică, cât și de cea tracică. Aici ei se întâlnesc, comunică, leagă prietenii, schimbă informații, idei și experiențe personale. Pentru unii, punctul de plecare îl reprezintă megaliții și sanctuarele antice. Pentru alții, istoria, tradițiile, sărbătorile sau muzica. Iar pentru alții, pur și simplu dorința de a întâlni oameni cu o viziune apropiată asupra lumii.

De aceea, Clubul Celtic poate fi privit nu doar ca o bază de cercetare sau ca un loc asociat cu megaliții, ci și ca un adevărat centru cultural internațional viu. Aici se nasc noi prietenii, se mențin legături între comunități, se discută proiecte viitoare și se transmit cunoștințe care nu pot fi păstrate doar în cărți sau în vitrinele muzeelor.

Pentru mulți dintre participanții la aceste întâlniri, Sakarul a devenit de mult una dintre punctele importante de pe harta culturii celtice contemporane.

Pe măsură ce comunicam cu oamenii de aici, devenea tot mai clar că mișcarea celtică modernă reprezintă un fenomen mult mai amplu decât ar putea părea la prima vedere. Nu este doar un interes pentru istoria veche și nici doar o încercare de a păstra memoria sau legătura cu culturile străvechi.

Pentru mulți dintre participanți, este și o încercare de a readuce un anumit mod de viață antic în propria lor existență de zi cu zi. Ei se consideră sincer celți moderni și încearcă să trăiască în conformitate cu valorile, idealurile și tradițiile pe care le asociază cu moștenirea celtică. Acest lucru se reflectă în relația lor cu natura, cu pământul, cu comunitatea, cu sărbătorile, cu memoria strămoșilor și chiar cu modul în care înțeleg relațiile dintre oameni.

Nu este vorba despre o întoarcere literală în trecut, ci despre dorința de a transforma tradiția veche într-o parte vie a lumii contemporane.

Totuși, interesele clubului nu se limitează doar la tematica celtică. O atenție la fel de mare este acordată și moștenirii tracice, ale cărei urme străbat literalmente întreaga vale a Sakarului. De aceea, ar fi mai corect să spunem că acest club reunește oameni interesați de civilizațiile antice în general și care nu urmăresc doar să le studieze, ci și să păstreze o relație vie cu cultura lor.

Clubul reprezintă în același timp o bază de cercetare, un centru cultural și un spațiu de primire pentru oaspeți. Aici există aproximativ zece camere confortabile pentru vizitatori. Pe teritoriul său se află o sală de conferințe, un restaurant, un bar, o piscină și un mic lac pitoresc. Multe dintre traseele către megaliți încep chiar de aici.

Un alt avantaj important este faptul că în jurul satului Sakarți se află aproximativ zece dolmene cunoscute, iar cel mai apropiat este situat la doar un kilometru și jumătate de club. În esență, acesta este unul dintre cele mai bune puncte de plecare pentru descoperirea patrimoniului megalitic al acestei părți a văii.

La fel ca multe alte cluburi celtice din diferite țări ale lumii, acest spațiu și-a construit în timp și propria bază economică. Activitățile de cazare, restaurantul și serviciile turistice permit clubului să existe, să primească vizitatori, să întrețină infrastructura și să dezvolte proiecte noi.

În același timp, componenta economică nu a anulat niciodată sensul său inițial. Înainte de toate, acesta rămâne un spațiu creat pentru comunicare, schimb cultural, cercetare și păstrarea tradiției. În jurul acestei idei s-a format treptat un model economic viabil, care permite clubului să nu depindă exclusiv de finanțări externe și să își continue activitatea.

Abia după câteva zile de conversații și întâlniri, Galina a menționat aproape în treacăt că, pe lângă toate celelalte activități ale sale, este și primarul satului Sakarți. Vestea a fost rostită atât de firesc și de simplu, încât nu a mai provocat nicio surpriză.

Până atunci devenise clar ceea ce era esențial.

Clubul Celtic nu s-a dovedit a fi nici un hotel și nici un simplu obiectiv turistic.

S-a dovedit a fi un loc în care tradiția veche continuă să trăiască și astăzi.

Nu în cărți.

Nu în vitrinele muzeelor.

Ci în oamenii care de mulți ani păstrează memoria acestor locuri, le cercetează, le umplu de viață contemporană și transmit mai departe ceea ce au primit.

De aceea, Sakarul nu este doar pământul dolmenelor și al sanctuarelor.

Este și pământul oamenilor care continuă să caute trecutul și să îl descopere în fiecare zi.

Autor: Валерий Катрук